Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: „Sculaţi-vă”, a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte. (Geneza 19:14)
Nu am avut privilegiul de a fi ginere pentru socrul meu, care s-a stins mult prea devreme faţă de data căsătoriei mele. Mi-ar fi plăcut să-mi însuşesc câte ceva din experienţa şi din credinţa despre care am auzit că le avea. Influenţa unui socru credincios este benefică şi încurajatoare pentru viaţa de credinţă.
În această privinţă, în dreptul lui Lot, lucrurile stăteau cu totul diferit. Influenţa sa asupra copiilor şi ginerilor săi se vede în remarca acestora privind obiceiul socrului de a spune glume, care nu făceau altceva decât să minimalizeze şi să scadă creditul vorbelor celui care le rosteşte.
Atunci când a venit momentul salvării din faţa pericolului iminent, cuvintele lui Lot şi-au pierdut puterea.
„Lot merse să-şi avertizeze copiii. El le repetă cuvintele îngerilor: «Sculaţi-vă, ieşiţi din locul acesta, căci Domnul are să nimicească cetatea!» Dar lor li se părea că el glumeşte. Fiicele lui erau influenţate de soţii lor. Ele erau destul de bine acolo unde se găseau. Nu puteau vedea nicio dovadă de primejdie. Totul era aşa cum fusese mai înainte. Aveau averi mari şi nu credeau că este posibil ca frumoasa Sodomă să fie nimicită.” (Patriarhi şi profeţi, p. 154)
Astfel, ginerii lui Lot au rămas în cetate, pierind odată cu ea.
Influenţa noastră şi a cuvintelor noastre rostite faţă de cei din familie sau faţă de cei din jurul nostru este greu de evaluat. Ştim că Dumnezeu ne va cere socoteală pentru fiecare cuvânt rostit. Ştiind că „din prisosul inimii, vorbeşte gura” (Matei 12:34), cuvintele noastre vor fi un indiciu despre acela care domneşte în inima şi viaţa noastră. Este momentul să vedem dacă Isus mai este acolo… Să ne rugăm ca, începând de astăzi, să fim mai atenţi la fiecare cuvânt pe care-l rostim şi la influenţa acestuia, în beneficiul binecuvântat al celor din jur!
Doamne, ajută-mă ca fiecare cuvânt al meu să fie rostit cu înţelepciunea Ta, pentru bucuria şi salvarea semenilor mei!
Iosif Suciu, pastor, Conferința Transilvania de Sud