Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot! (Luca 17:32)
Acesta este un verset scurt, dar cu o mare încărcătură semantică. Este o poruncă spre binele nostru. Unde mai găsim o poruncă cu un început la fel de solemn? În Decalog.
De ce oare să ne aducem aminte? Oare numai de soția lui Lot sau de rezultatele alegerilor lui Lot? Biblia nu vorbește mult despre Lot, cu atât mai puțin de nevasta lui. Lot este un om foarte credincios, nepotul lui Avraam și care are cam aceeași viață cu Avraam. El se închină la același altar cu Avraam, dar are niște defecte grave de caracter, care încep să se vadă.
Primul: când alege valea Sodomei. Și nu ar fi de mirare, pentru că această zonă era de zeci de ori mai frumoasă și mai bogată decât Occidentul.
Al doilea: când negociază cu îngerii – la Sodoma – ca să câștige timp.
Al treilea: când se roagă Domnului pentru a rămâne în Țoar.
El strânsese multă avere și fetele lui cele măritate erau foarte bogate. Casele lor erau foarte luxoase. Și averea se strânge greu.
Dar a venit ceasul judecății peste Sodoma. Și acum doar mijlocirea lui Avraam i-a mai salvat o parte din familie.
Condițiile salvării erau foarte clare: să alerge cu mâinile goale și să nu se uite înapoi. Este grozav dacă poți face asta, după ce ai muncit o viață. Apoi îți mai rămân și copiii acolo. De aceea nu o acuzăm pe nevasta lui Lot. Nici textul nu cere așa ceva, ci: „Aduceți-vă aminte de ea!”
Învățăm câteva lucruri:
DUMNEZEU are niște judecăți de adus, iar noi visăm pace și belșug.
Vom scăpa numai dacă se fac multe rugăciuni.
Bogăția corupe. Lot nu mai gândea foarte clar.
Poruncile lui DUMNEZEU nu înseamnă doar cele zece. Ellen G. White spune că nevasta lui Lot a murit deoarece „făcuse păcatul care i-a pecetluit soarta” (acela de a se uita înapoi).
Este greu să renunți la tot ce ai reușit să strângi muncind.
DUMNEZEU este bun, dar toate au limite.
Când încep judecățile lui DUMNEZEU, ziua începe cu o dimineață frumoasă.
Miron Toma, pastor, Conferința Transilvania de Sud
