Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Și dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și când nu l-ai fi primit? (1 Corinteni 4:7)
Îți place să fii pe locul doi? Pentru pornirile noastre firești, pentru clasamentele lumii noastre înstrăinate de viața adevărată, tot ce contează este să fii primul. Uneori, când nu reușești să ajungi primul, faci tot ce poți ca să ieși în evidență, să vadă ceilalți că, deși nu ești tu cel dintâi, tu meriți locul acela.
Unul dintre exemplele care confirmă din plin această realitate este cel al lui Simeon, al doilea fiu al lui Iacov. Simeon vine pe lume într-o familie temătoare de Dumnezeu, dar o familie cu foarte multe disfuncționalități. Nașterea sa este privită de Lea, mama sa, ca un răspuns al lui Dumnezeu la drama ei – era neiubită. Simeon crește cu aceste două complexe, este al doilea, iar mama lui nu este iubită. Din cauza aceasta, el va face orice pentru a ieși în evidență, uneori în dauna intereselor familiei sau ale fraților lui.
Atunci când Iosif, fratele lui, vine să le aducă un mic dar din partea tatălui și să se întoarcă acasă cu vești de la ei, el este cel care, la sugestia lui Iuda, îi încurajează pe frații lui să-l vândă. Profitând de faptul că Ruben nu era la sfatul lor, Simeon simte că el trebuie să spună ce să se facă pentru a scăpa de Iosif.
Apoi, tot el este cel care, împreună cu Levi, merge să-i omoare pe toți bărbații din Sihem într-un gest nebunesc ce urmărea să apere onoarea surorii lor și a familiei lui Iacov. Doar intervenția lui Dumnezeu a oprit răzbunarea canaaniților și, implicit, un dezastru pentru familia lor.
Tocmai de aceea, în binecuvântarea finală dată fiilor lui, Iacov spune despre Simeon și Levi: „Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată, și furia lor, căci a fost prea sălbatică! Îi voi împărți în Iacov și-i voi risipi în Israel” (Geneza 49:7).
Simeon nu va ajunge niciodată să fie primul, dimpotrivă, lupta sa pentru a ieși în evidență îl va costa închiderea în temnița din Egipt și risipirea urmașilor săi în Israel.
Noi însă putem învăța din experiența lui nevoia de umilință și modestie. Putem alege astăzi să facem din Isus eroul nostru, să Îl înălțăm pe El, să Îi dăm prioritate în gândurile și faptele noastre și să slujim după puterea noastră acolo unde ne-a chemat El, respectând locul celorlalți și slujba pe care le-a încredințat-o același Dumnezeu mare și bun.
Adrian Neagu, redactor-șef, Editura Viață și Sănătate
