Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Şilo, şi de El vor asculta popoarele. (Geneza 49:10)
Cu ce s-a distins Iuda între fiii lui Iacov pentru ca Dumnezeu să-l răsplătească în felul acesta? Viața lui este poate cea mai întunecată dintre viețile patriarhilor. În ziua când fiii lui Iacov au hotărât să se răzbune pe Iosif pentru visele lui și pentru favoarea de care se bucura în fața tatălui lor, în timp ce Ruben se gândea cum să facă să-l scape, în replică și în absența lui Ruben, Iuda a fost artizanul vânzării fratelui lor ca rob (vezi Patriarhi și profeți, pp. 210–212). Greu de imaginat și de descris ce fel de om trebuie să fii pentru a putea să-i faci un asemenea rău fratelui tău. Iuda a putut. Era în plin declin. Deși parte a liniei descendenților lui Avraam, având chemarea să urmeze planul divin dezvăluit părintelui credinței, Iuda s-a îndepărtat de Dumnezeu și s-a alipit de locuitorii Canaanului și de păcatele lor (Geneza 38). El, unul dintre cei doisprezece patriarhi.
Când părea că este imposibil să se mai întoarcă spre Dumnezeu, în inima pe care o credeai definitiv pierdută, s-a produs marele miracol al convertirii. Și Iuda s-a întors în casa tatălui său, în mijlocul fraților lui. Le-a câștigat încrederea și respectul. Era un om nou. El, cel care l-a vândut pe Iosif unor străini, a fost acum gata să-și sacrifice viața, oferindu-se să rămână el însuși rob în locul fratelui său Beniamin (Geneza 44:18-34). Și ce dovadă de iubire poate fi mai mare decât să-ți dai viața pentru frații tăi! La o asemenea înălțime morală ajunsese Iuda.
Ceea ce a făcut ca Iuda să vină de la întuneric la lumină a fost clipa când a lăsat ca lucrarea Duhului să câștige lupta din inima lui. Momentul în care a avut puterea să spună cuvintele: „Ea este mai puțin vinovată decât mine” (Geneza 38:26) – aici este pocăința. Să admiți că păcatul tău este mai mare decât păcatele celor de lângă tine. Că tu ești cel mai vinovat.
Dănuț Obăgeanu, pastor, Conferința Banat
