Mai-marele paharnicilor nu s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat. (Geneza 40:23)
A uita este firesc. Într-un secol al vitezei, unde o cantitate nelimitată de informaţie ne bombardează zi de zi, este firesc să nu reţinem tot ce vedem, auzim sau citim. Cum putem ști ce ar trebui să reţinem şi ce nu? Există şi aspecte pe care trebuie să le uităm? Cum ar fi jignirile sau nedreptățile ce ni se fac? Dar atunci când cineva ne-a făcut bine?
Paharnicul faraonului l-a uitat pe Iosif, a uitat vestea bună. Mai mult decât atât, a uitat rugămintea lui Iosif pentru eliberarea sa din închisoare, unde ajunsese pe nedrept. Iosif nu i se plânge paharnicului de greutăţile prin care trece, nu de aici vine dorinţa lui de a i se face dreptate. El este conştient că Dumnezeu îngăduie încercări pentru a-i întări credinţa. Însă paharnicul nu se mai gândeşte deliberat la Iosif, apoi îl uită. Deşi e destul de greu să accepţi că nu şi-a adus aminte de Iosif, mai ales în momentul în care mai-marele pitarilor a fost spânzurat. Probabil că a uitat intenţionat. Cunoştea prea multe despre acest tânăr ca să-l uite pur şi simplu. Știa că era un străin. Ştia că a slujit în casa lui Potifar, unde devenise cel mai important om, că în închisoare ajunsese cel mai preţuit şi respectat, fiind responsabil de toţi întemniţaţii. Iar acum să-i dea ocazia, poate, să-i ia chiar locul în casa împăratului? Mai bine „l-a uitat”.
Numai că evenimentele nu-l lasă pe paharnic în linişte deplină. Împăratul are un vis. Nimeni dintre înţelepţi sau vrăjitori nu poate explica visul. Brusc, mai-marele paharnicilor îşi aduce aminte de Iosif. Vine la faraon cu vestea că există cineva care poate explica visul, Iosif, un străin, un întemniţat. Un întemniţat să interpreteze visul? Da, un om al lui Dumnezeu. Atunci când omul ajunge să se bucure de prosperitate, uită de bine, uită de Dumnezeu, uită de semeni. De ce în cele mai multe situaţii facem bine doar în momente de criză sau de strâmtorare? De ce uităm atât de des de binecuvântările lui Dumnezeu sau să ne închinăm în duh şi în adevăr?
Nu uita de Creator, nu uita de Sursa vieţii, nu uita de Dumnezeu! Nu uita că a face bine este o decizie! Dumnezeu vrea să reţinem că El ne-a făcut un bine şi este dispus să-l facă zilnic în dreptul nostru, să ne ierte ori de câte ori greşim sau uităm deliberat sau nu, că El ne iubeşte, că Şi-a dat viaţa pentru noi. Nu uita când trebuie să nu uiţi!
Robinson Dan, pastor, Conferința Transilvania de Nord
