Şi faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?” (Geneza 41:38)
Spre deosebire de faraonul din timpul lui Moise – care s-a arătat iscusit faţă de poporul evreu, făcându-i „viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi” (Exodul 1:14), prin genocidul pus la cale cu moaşele care nu ascultă de satrap şi sunt binecuvântate, prin insolenţa cu care răspunde „degetului lui Dumnezeu”, prin împietrirea inimii în faţa minunilor divine incontestabile –, faraonul din timpul lui Iosif este descris în culori mult mai pozitive.
Acest faraon salvează poporul lui Dumnezeu de la dispariţie, oferindu-i ca patrie cel mai bun ţinut al ţării. El recunoaşte că Dumnezeul lui Iosif este Acela care a salvat şi împărăţia Egiptului de la extincţie: „Împăratul le-a zis slujitorilor lui: «Nu suntem noi îndatoraţi Dumnezeului lui Iosif şi lui însuşi pentru aceste bogate provizii de hrană? Nu datorită înţelepciunii lui am acumulat un aşa belşug? În timp ce alte ţări pier, noi avem destul! Conducerea lui a îmbogăţit foarte mult împărăţia»” (Istoria mântuirii, p. 104). Faraonul acesta îi promovează pe cei care sunt conduşi de Dumnezeu până aproape de tronul său. Cu alte cuvinte, recunoaşte că deasupra scaunului său efemer este un tron veşnic, de unde Dumnezeu conduce lumea. Chiar şi Valea Nilului şi Valea Regilor! Deasupra piramidelor nemuritoare există un Dumnezeu veşnic! Acestui faraon înţelept nu-i este greu să cedeze o parte semnificativă din autoritate unui rob evreu. Să nu uităm că evreii erau consideraţi o urâciune înaintea egiptenilor.
Faraon este binecuvântat de Iacov de mai multe ori. De fapt, îl binecuvânta Dumnezeu. Visele faraonului sunt planul lui Dumnezeu pentru un rege, o împărăţie, pentru omul providenţial şi familia sa – poporul lui Dumnezeu. În timp ce faraonul din timpul lui Moise nu recunoaşte „degetul lui Dumnezeu”, faraonul din timpul lui Iosif Îl cinsteşte pe Cel Preaînalt la tot pasul. Nu m-aş mira să-l văd într-o bună zi strămutat dintr-o piramidă rece în locuinţele Noului Ierusalim. Un faraon mântuit în prezenţa Regelui regilor! Şi, împreună cu el, poporul lui Dumnezeu de atunci și din toate timpurile. La masă cu Avraam, Isaac şi Iacov.
Ia seama la purtarea ta, ca să poți fi și tu acolo!
Daniel Niţulescu, pastor, Conferinţa Muntenia
