Logofeţii copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la Faraon şi i-au zis: „Pentru ce te porţi aşa cu robii tăi? Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, şi totuşi ni se spune: «Faceţi cărămizi!» Ba încă robii tăi sunt şi bătuţi, ca şi când poporul tău ar fi vinovat.” … Când au ieşit de la Faraon, au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau. Şi le-au zis: „Să vă vadă Domnul şi să judece! Voi ne-aţi făcut urâţi lui Faraon şi slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mână ca să ne omoare.” (Exodul 5:15,16,20,21)
Una dintre metodele discreditării promovate de Serviciile de Securitate din România de dinainte de 1989 a fost recrutarea de informatori din rândul celor urmăriţi. Unii dintre ei erau plătiţi pentru a furniza informaţii. Când am fost mutat la Sighetul Marmaţiei, la puţin timp, am fost vizitat de un ofiţer de securitate care răspundea de culte. Mi-a spus că ştie cine sunt, de unde vin, că îmi cunoaşte familia, fraţii etc.
În Sabatele următoare, mi-am cunoscut şi informatorii, care erau membri ai bisericii locale. Datoria lor era să furnizeze informaţii despre pastor, inclusiv predicile. Ele erau consemnate în note informative, prezentate periodic ofiţerului. Ofiţerul era înaintea pensionării şi nu mai era atât de zelos în lucrarea lui – era înainte de 1989.
Logofeţii din Egipt erau de două feluri: dintre egipteni, care erau supraveghetori şi care îi forţau pe evrei la lucru, şi dintre evrei, cei care dădeau socoteală de lucrul făcut. Aceştia din urmă, de asemenea, erau interesaţi de un volum mare de muncă, ceea ce însemna asuprirea indirectă a fraţilor lor. Aceasta crea dezbinare, neîncredere, ură atât între ei, cât şi împotriva lui Moise şi Aaron, care au îngreunat şi mai mult condiţiile de lucru. Israeliţii nu au mai ţinut cont că sunt în planul lui Dumnezeu, care le pregătea salvarea. Aceasta nu era altceva decât o variantă a ceea ce a fost şi poate va mai fi. Dumnezeu are un plan şi cu noi, chiar pentru astăzi.
„Mergând prin locurile pe unde trebuie să treacă omul, Domnul a pregătit calea pentru ca noi să biruim.” (Hristos, Lumina lumii, p. 123)
Doamne, ajută-ne să nu uităm niciodată că suntem în planurile iubirii Tale!
Iosif Suciu, pastor, Conferința Transilvania de Sud
