Unii se bizuie pe carele lor, alţii pe caii lor, dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. Ei se îndoaie şi cad, dar noi ne ridicăm şi rămânem în picioare. (Psalmii 20:7,8)
Sisera a fost generalul armatei lui Iabin, împăratul Canaanului. Sisera este unul dintre personajele negative ale Scripturii, unul care luptă împotriva poporului ales al lui Dumnezeu. A fost contemporan cu Barac şi cu prorociţa Debora.
În Judecătorii 4 şi 5 se face referire de cel puţin cinci ori la carele lui Iabin, ceea ce transmite ideea de armată dotată, în comparaţie cu cea israelită. Debora spune: „Nu vedeai nici scut, nici suliţă la patruzeci de mii în Israel” (Judecătorii 5:8). În cealaltă tabără, Sisera adună „toate carele, nouă sute de care de fier, şi tot poporul care era cu el” (Judecătorii 4:13). Raportul de forţe era puternic grăitor. Însă, pe cât de mare fală, forţă şi siguranţă în sine demonstrează acest general în pregătirile de luptă, pe atât de mare ruşine suferă. Începutul povestirii contrastează puternic cu sfârşitul. Forţa, vanitatea şi invincibilitatea se transformă în fugă, eşec şi moarte.
Caracterul său nu este descris direct, dar acţiunile sale dezvăluie un conducător crud, mândru, gata oricând de luptă. Ceea ce avea să vadă la pârâul Chison, locul luptei, era un război ce depăşea sfera materială, vizibilă. Biblia subliniază prin diferite imagini că „Domnul a pus pe fugă dinaintea lui Barac, prin ascuţişul sabiei, pe Sisera, toate carele lui şi toată tabăra” (Judecătorii 4:15).
Lupta nu era controlată de israeliţi, ci de o forţă stranie, care îi înmărmurea pe duşmani. În cântarea sa, Debora recunoaşte intervenţia divină: „Din ceruri se luptau, de pe cărările lor, stelele se luptau împotriva lui Sisera” (Judecătorii 5:20). Sisera ajunge să-L vadă pe adevăratul Dumnezeu, dar în ce situaţie!
De remarcat sunt persoanele care gravitează în jurul morţii lui Sisera: Debora, Iael, mama lui, femeile (5:7,24-30). „Domnul va da pe Sisera în mâinile unei femei” (4:9). Debora este cea care asistă lupta, iar Iael este cea care îl străpunge cu un ţăruş pe ultimul supravieţuitor – Sisera. Aspectul acesta sugerează că nu trebuie să fii tare ca să fii biruitor. Trebuie doar să te afli în tabăra lui Dumnezeu.
Daniel Florea, pastor, Conferința Muntenia
