Sisera

    Unii se bizuie pe carele lor, alţii pe caii lor, dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. Ei se îndoaie şi cad, dar noi ne ridicăm şi rămânem în picioare. (Psalmii 20:7,8)

    Sisera a fost generalul armatei lui Iabin, împăratul Canaanului. Sisera este unul dintre personajele negative ale Scripturii, unul care luptă împotriva poporului ales al lui Dumnezeu. A fost contemporan cu Barac şi cu prorociţa Debora.

    În Judecătorii 4 şi 5 se face referire de cel puţin cinci ori la carele lui Iabin, ceea ce transmite ideea de armată dotată, în comparaţie cu cea israelită. Debora spune: „Nu vedeai nici scut, nici suliţă la patruzeci de mii în Israel” (Judecătorii 5:8). În cealaltă tabără, Sisera adună „toate carele, nouă sute de care de fier, şi tot poporul care era cu el” (Judecătorii 4:13). Raportul de forţe era puternic grăitor. Însă, pe cât de mare fală, forţă şi siguranţă în sine demonstrează acest general în pregătirile de luptă, pe atât de mare ruşine suferă. Începutul povestirii contrastează puternic cu sfârşitul. Forţa, vanitatea şi invincibilitatea se transformă în fugă, eşec şi moarte.

    Caracterul său nu este descris direct, dar acţiunile sale dezvăluie un conducător crud, mândru, gata oricând de luptă. Ceea ce avea să vadă la pârâul Chison, locul luptei, era un război ce depăşea sfera materială, vizibilă. Biblia subliniază prin diferite imagini că „Domnul a pus pe fugă dinaintea lui Barac, prin ascuţişul sabiei, pe Sisera, toate carele lui şi toată tabăra” (Judecătorii 4:15).

    Lupta nu era controlată de israeliţi, ci de o forţă stranie, care îi înmărmurea pe duşmani. În cântarea sa, Debora recunoaşte intervenţia divină: „Din ceruri se luptau, de pe cărările lor, stelele se luptau împotriva lui Sisera” (Judecătorii 5:20). Sisera ajunge să-L vadă pe adevăratul Dumnezeu, dar în ce situaţie!

    De remarcat sunt persoanele care gravitează în jurul morţii lui Sisera: Debora, Iael, mama lui, femeile (5:7,24-30). „Domnul va da pe Sisera în mâinile unei femei” (4:9). Debora este cea care asistă lupta, iar Iael este cea care îl străpunge cu un ţăruş pe ultimul supravieţuitor – Sisera. Aspectul acesta sugerează că nu trebuie să fii tare ca să fii biruitor. Trebuie doar să te afli în tabăra lui Dumnezeu.

    Daniel Florea, pastor, Conferința Muntenia

    Sisera - 2018. Debora este cea care asistă lupta, iar Iael este cea care îl străpunge cu un ţăruş pe ultimul supravieţuitor – Sisera. Aspectul acesta sugerează că nu trebuie să fii tare ca să fii biruitor. Trebuie doar să te afli în tabăra lui Dumnezeu.
    365 repere
    Zilnic vom medita asupra istoriei unor sfinţi sau păcătoşi, profeţi sinceri sau falşi, oameni altruişti sau răzbunători. De fapt, experienţa acestor eroi ai Bibliei este şi experienţa noastră zilnică. Este lupta dintre bine şi rău, lupta dintre Dumnezeu şi Satana. „365 de repere biblice” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    O apă limpede

    Doamne, ajută-mă să port lumina Ta pentru semenii mei astăzi și în fiecare zi! PROVOCARE: Ia-ți timp să meditezi la viața ta așa cum este ea reflectată în cei din jurul tău!

    Fața Lui și fața mea

    PROVOCARE: Cu siguranță că printre rudele tale sunt și persoane care încă nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Ia-ți timp astăzi să te rogi pentru ele! Dacă ai ocazia, spune-le că Dumnezeu abia așteaptă să le vadă acasă!

    Două vieți și o istorie

    PROVOCARE: Fă un plan ca luna aceasta să ai o zi specială de post și rugăciune pentru a te apropia mai mult de Dumnezeu și pentru a mijloci pentru cei din familia ta!

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...