Eli aştepta stând pe un scaun lângă drum. (1 Samuel 4:13)
Eli nu pare un om necredincios. Este greu să îi ţii partea, dar şi să îl condamni prea repede. El are o viaţă care exprimă un amestec de gingăşie şi mustrare, bunătate şi slăbiciune, acceptare şi disperare. Nu este răutate în comportamentul său, dar este iresponsabil în unele privinţe. Este omul cu un caracter similar creştinilor de azi, care repetă aceleaşi decizii şi acţiuni, deşi îi sunt cunoscute consecinţele.
Eli reprezintă creştinul care ştie ce trebuie să facă, spune corect altora, însă atât.
De ce? Hai să îl observăm pe Eli în raport cu Templul Domnului!
Mai întâi, Biblia îl prezintă pe Eli de trei ori în poziţii statice: „Preotul Eli şedea pe un scaun” (1 Samuel 1:9; „El stătea culcat la locul lui…” (1 Samuel 3:2); „Eli aştepta stând pe un scaun…” (1 Samuel 4:13). Ar putea fi acesta un motiv pentru care Eli „a aflat” despre comportamentul fiilor lui (1 Samuel 2:22). Este adevărat, este bătrân, totuşi era în slujbă, şi aceasta implică responsabilitatea supravegherii activităţilor.
În al doilea rând, îl vedem în Templu, nu închinându-se, nici conducând închinarea. El priveşte cu „băgare de seamă” ceva. Nu priveşte manifestarea slavei Domnului, nici fumul de tămâie care se înalţă de pe altar peste perdeaua de despărţire. Eli priveşte gura unei femei care se roagă (1 Samuel 1:12). Ce s-ar fi întâmplat dacă Ana, la sfârşitul rugăciunii, ar fi deschis ochii şi l-ar fi văzut pe Eli alături de ea, rugându-se? Cel puţin un singur lucru este sigur: Eli nu o mai învinuia pe nedrept pe Ana mărindu-i durerea.
În al treilea rând, Eli este un aşteptător. Seamănă cu noi, aşteptătorii. Aşteaptă veşti despre rezultatul luptei în care este implicat chivotul şi Legea celor Zece Porunci (Apocalipsa 14:12). Ceva mai mult decât veştile misionare. Este emoţionantă aşteptarea, mai ales când cei dragi sunt implicaţi în luptă.
Dar ceva umbreşte aşteptarea lui Eli. Nu durata aşteptării, nici timpul cât aşteaptă, ci locul unde aşteaptă veştile: „Eli aştepta stând pe un scaun lângă drum” (1 Samuel 4:13). Da, este bătrân, trebuie să stea pe un scaun, dar de ce lângă drum? Eli are un scaun şi în Templu, de ce nu aşteaptă acolo?
Tu cum eşti în slujirea Domnului? Ai scaunul tău pe care „stai” în biserică? Obişnuieşti să stai culcat la locul tău în biserică? Mai stai încă pe scaun lângă drum aşteptând veşti din Marea Luptă?
Căderea va fi mortală!
Vadic Tănase, pastor, Conferinţa Muntenia
