Doamne, nimiceşte sfaturile lui Ahitofel! (2 Samuel 15:31)
Cum se poate una ca aceasta? Oare Dumnezeu nu putea împiedica o asemenea mişelie?” pot fi întrebările ce au frământat sufletul lui Ahitofel când familia lui a fost zdruncinată de păcatul adulterului împăratului David. Zilele de jale pentru moartea nepotului Urie au trecut cu greu şi parcă ele au fost compensate de convingerea că va veni ziua când va putea răzbuna toată furia acumulată.
Nu era străin de faptul că atât poporul, cât şi cei de la curtea împăratului ştiau că „sfatul dat pe vremea aceea (de el) avea tot atâta putere ca şi când ar fi întrebat pe Dumnezeu” (2 Samuel 16:23). Dar când va fi ocazia ca autoritatea „înţelepciunii” sale să se potrivească intereselor proprii?
Când Absalom l-a chemat pentru a face parte din echipa lui, nu a stat pe gânduri pentru că părea că Dumnezeu deschide şi pentru Ahitofel ocazia de a se revanşa. Pentru a fi sigur de succesul său şi pentru a face imposibilă împăcarea dintre David şi Absalom, „cu iscusinţă satanică, acest bărbat de stat, viclean şi imoral, l-a îndemnat pe Absalom să adauge păcatul incestului aceluia al rebeliunii” (Patriarhi şi profeţi, p. 738).
Nu a fost decât primul pas care însă nu aducea satisfacţia deplină, pentru că îşi dorea mai mult, chiar moartea lui David, pentru ruşinea făcută familiei prin dezonoarea Bat-Şebei, nepoata lui (vezi 2 Samuel 11:3; 23:34). Acum a sosit momentul ca Dumnezeu să intervină şi să asculte rugăciunea înălţată cu inimă sinceră de către David şi sfatul lui Ahitofel a fost nimicit, iar împăratul a fost salvat.
Istoria nu se opreşte aici pentru că, din cauza geloziei, a mâniei şi disperării, Ahitofel „a plecat acasă în cetatea lui, şi-a pus casa în rânduială, s-a spânzurat şi a murit” (2 Samuel 17:23). „Iată sfârşitul înţelepciunii unui om care, cu toate darurile pe care le avea, nu a făcut din Dumnezeu sfetnicul lui.” (Patriarhi şi profeţi, p. 741)
Astăzi, alte personaje, alte situaţii, alte intrigi, și totuși aceleaşi atitudini, dar dacă vom înălţa rugăciunea: „Doamne, nimiceşte-mi răzbunarea, gelozia, mânia şi disperarea…”, El va răspunde printr-un deznodământ fericit.
Walter Octavian Creciuneac, pastor, Conferința Muntenia
