Şi Ioab a zis lui Cuşi: „Du-te şi vesteşte împăratului ce ai văzut.” Cuşi s-a plecat înaintea lui Ioab și a dat fuga. (2 Samuel 18:21)
Experienţa lui Cuşi mă poartă cu gândul la bătălia de la Maraton, din anul 490, când o mică armată ateniană comandată de Milziade, s-a opus cu curaj armatei imperiale a lui Darius I, care venise să pedepsească Grecia, şi în mod special Atena, pentru că a avut curajul să se revolte împotriva supremaţiei sale. În urma bătăliei, atenienii reuşesc să blocheze înaintarea perşilor şi chiar să îi oblige să se întoarcă în Asia. Din scrierile lui Luciano din Samosata, aflăm că Milziade a trimis pe solul Fidipide şi a alergat cei 42,195 km de la Maratona până la Atena să comunice vestea bună a victoriei. Legenda spune că Fidipide ar fi murit în urma efortului făcut.
Cuşi nu era doar un soldat, ci şi un curier care ducea veştile la împărat. Pentru un purtător de mesaje, era foarte important să aibă puterea de a alerga pe distanţe lungi. Cuşi ştia să o facă, dar, într-un anumit sens, era dezavantajat. Nu era singurul alergător în armata lui Ioab. Din context se pare ca alergătorul Ahimaaț era preferat de Ioab. El era fiul preotului Ţadoc (v. 23), trimis mereu pentru veşti bune şi solii „care să-i fie de folos” (v. 22), isteţ şi capabil să o ia înaintea altora (v. 23). Cuşi este al doilea. Nu este el cel care alege să ducă veşti, ci este trimis de Ioab. Nu duce veşti tocmai bune, iar atunci când Ioab îi cere, el se supune. În text se afirmă că el „s-a plecat” înaintea lui Ioab, într-un gest evident de supunere şi ascultare. Ahimaaţ, care cere să ducă şi el vestea, nu face acest lucru, dimpotrivă insistă să plece şi, apucând pe drumul Văii Iabocului, face tot ce poate să ajungă primul. Dar, odată ajuns înaintea împăratului, singurele detalii pe care le ştie sunt „am văzut o mare învălmăşeală” (v. 29). Cuşi, care a ales drumul mai scurt, dar mai greu, peste coline, ajunge al doilea, dar din mărturia lui descoperim că el „a văzut” bătălia, a fost pe câmpul de luptă şi a participat efectiv la ce s-a petrecut acolo. Precum Cuşi, şi noi astăzi suntem nişte soli care ducem veşti; tot ce facem astăzi este o solie pentru cei care ne înconjoară. Să fie o solie dusă cu supunere şi credincioşie pentru salvarea altora.
Dumitru Lupu, pastor, Conferinţa Moldova
