Și lui Amasa spuneți-i așa: „Nu ești tu oare os din oasele mele și carne din carnea mea? Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă nu vei fi înaintea mea pentru totdeauna căpetenia oștirii în locul lui Ioab!” (2 Samuel 19:13)
Biblia – o carte plină de învățături și surprize, dar și de suspans. Citirea ei ne dezvăluie anumite lupte din culise și încrengături politice umane sau relaționale. Nu sunt toate amănuntele descrise, dar scopul Bibliei este mântuirea noastră, prin oferirea adevărului care să ne folosească. Dezvăluirea despre David și comandantul armatei sale se poate încadra în acest fundal. Ioab, unul dintre cei mai competenți purtători de armă și generali ai lui David, este îndepărtat pentru modul în care se comportă în timpul răscoalei lui Absalom și înlocuit cu Amasa. Comportamentul brutal al lui Ioab, exigent, loial până la un punct față de porunca împăratului, este înlocuit de unul dual pentru redobândirea postului. Prin sabie își elimină toți rivalii și nu se dă înapoi de la nimic în legătură cu obținerea interesului și priorităților sale, urmărindu-le obsesiv. Prin faptele sale, riscă să rupă armata în două, iar securitatea națiunii este pusă în pericol. Una dintre victimele sale, Amasa (noul general al armatei lui David), primește lovitura fatală printr-un tertip. Un sărut fals, un discurs binevoitor și o atitudine duplicitară. Totuși de ce s-a ajuns aici? Sunt două aspecte care l-au adus în această ipostază pe Amasa. Un prim aspect este prietenia lui Amasa cu un om care poartă arme în interes propriu. Amasa l-a crezut pe Ioab, a lăsat garda jos, precauția a fost înlocuită de neglijență, iar neglijența i-a fost fatală.
Pentru un conducător de oști, „să nu iei în seamă sabia celuilalt” și pericolul ce te pândește este o neglijență catastrofală. Ellen G. White avertizează cu privire la acest aspect. Nimeni să nu se creadă prea puternic. „Oricine poate cădea.” Încrederea în sine este păguboasă și poate declanșa pieirea. Mai este și cel de al doilea aspect: „a zăbovit” în aplicarea unei porunci a împăratului. Nu știm dacă a avut sau nu motive, obiective sau subiective, pentru această întârziere. Biblia spune însă că a zăbovit, și aceasta i-a adus pieirea.
Tergiversarea unei hotărâri, lipsa aplicării deciziei, trecerea termenelor hotărâte pot duce la moarte.
Biblia ne avertizează cu privire la amânare. Astăzi – dacă auzi glasul – ia o decizie! Mâine nu îți aparține. Nu zăbovi! Amânările au riscurile lor.
Dragoș Mușat, pastor, Uniunea de Conferințe
