David a avut o dorinţă şi a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?” Atunci cei trei viteji au trecut prin tabăra filistenilor şi au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus-o şi au dat-o lui David, dar el n-a vrut s-o bea şi a vărsat-o înaintea Domnului. (2 Samuel 23:15-16)
Să fii „viteaz” în armata lui David nu era o funcţie sau un favor ce se oferea unora ca un privilegiu al puterii. Nu, dimpotrivă, era ceva dobândit în timp, prin luptă, curaj, determinare, perseverenţă şi biruinţă. Deşi provocările erau mari şi multe, fie că veneau din partea filistenilor, a egiptenilor sau din orice altă parte, aceşti oameni neînfricaţi luptau cu toată hotărârea pentru regele lor, până la biruinţă.
Pasajul din Scriptură din dimineaţa aceasta are o aplicaţie profundă în viaţa spirituală a fiecăruia dintre noi. David este un simbol, iar expresia „Fiul lui David” are un impact puternic spiritual, deoarece avem de-a face cu însuşi Fiul lui Dumnezeu – Domnul Isus Hristos. Ştim, de asemenea, că Domnul Isus a avut doisprezece ucenici, însă nicăieri în Biblie nu se vorbeşte despre vitejii Domnului. De ce? Pentru că, atâta timp cât istoria acestui pământ nu s-a încheiat, atâta timp cât lupta continuă, fiecare din noi, prin luptele de fiecare zi, dar mai ales prin biruinţe, se înscrie pe lista vitejilor Mântuitorului.
Domnul pune la dispoziţia fiecăruia dintre noi „toată armura lui Dumnezeu” ca să putem rămâne în picioare – singura dovadă ce ne certifică faptul că suntem viteji în armata lui Hristos – „după ce veţi fi biruit totul” (Efeseni 6:13). Certitudinea acestei biruinţe o vom avea nu bând apă din fântâna de la poarta Betleemului, ci adăpându-ne în fiecare zi din „Izvorul vieţii ”, apă ce are menirea să facă din noi izvoare care vor „ţâşni în viaţa veşnică” (Ioan 4:14).
Ca să fii un viteaz de partea lui Hristos, e nevoie de curaj, determinare şi hotărârea de a obţine în fiecare zi BIRUINŢA.
Onisim Butuc, pastor, Conferința Moldova
