Benaia

    Benaia, fiul lui Iehoiada…, om de preț și vestit prin isprăvile lui. El a ucis cei doi lei ai Moabului. S-a pogorât în mijlocul unei gropi pentru apă, unde a ucis un leu într-o zi când căzuse zăpadă. (1 Cronici 11:22)

    Textul spune ca Benaia era un om viteaz, căpetenia cheretiților și a peletiților. În textul care descrie faptele lui de vitejie, se spune ca a ucis cei doi lei ai Moabului, (ebr. ariel – „leul lui Dumnezeu”). Cuvântul ari – „leu”, în forma ariel, este folosit în ebraică în mod simbolic pentru a descrie cetatea Ierusalimului, care urma să fie cucerită de David: „Vai de Ariel…, de Ariel! Cetatea în care a tăbărât David” (Isaia 29:1-2) sau pentru a descrie o căpetenie (Ezra 8:16).

    Afirmația din textul de astăzi „a ucis cei doi lei ai Moabului” foarte probabil face referire la faptul că a ucis două căpetenii importante din armata Moabului. Argumentul este întărit de versetul 23, unde se spune că, deși era înarmat doar cu un toiag, a ucis un egiptean uriaș, înalt de „cinci coți”. Benaia era un soldat și în această lumină trebuie înțelese faptele lui, dar textul de azi mai spune ceva important: „S-a pogorât în mijlocul unei gropi pentru apă, unde a ucis un leu.” În limba ebraică, pentru „groapă” este folosit cuvântul buru – „cisternă”, adică un sistem special construit pentru a păstra apa. Acestea erau săpate în stâncă, ascunse de razele calde ale soarelui, cu un sistem complicat de canale, care să permită acumularea apei de ploaie. Cisternele de la Masada sunt și astăzi un bun exemplu. Accesul la apă se făcea printr-o scară specială, care cobora în fântână.

    Textul spune ca poporul nu putea lua apă fiindcă un leu bloca drumul către fântână. Ce ar fi putut face oamenii? Să aștepte? Să înfrunte leul? Benaia, care în multe privințe seamănă cu David, alege să redea apa poporului chiar cu riscul de-a fi omorât de leu. Imaginați-vă că nu avea la îndemână decât o sabie, poate o suliță sau un arc, care nu-i foloseau prea mult, fiindcă era închis în spațiul strâmt al scării care cobora la apă. I-a trebuit curaj. Deși au trecut mii de ani de atunci, alți „lei” ne ies în cale, fără colți sau gheare, dar tot atât de fioroși și amenințători ca cel de pe vremea lui Benaia. Este nevoie de curaj și de adevărată vitejie ca să îi înfruntăm. Ești tu gata astăzi pentru o faptă de vitejie? Dumnezeu se poate folosi de tine astăzi pentru o mare minune.

    Dumitru Lupu, pastor, Conferința Moldova

    Benaia - 2018. Deși au trecut mii de ani de atunci, alți „lei” ne ies în cale, fără colți sau gheare, dar tot atât de fioroși și amenințători ca cel de pe vremea lui Benaia. Este nevoie de curaj și de adevărată vitejie ca să îi înfruntăm. Ești tu gata astăzi pentru o faptă de vitejie? Dumnezeu se poate folosi de tine astăzi pentru o mare minune.
    365 repere
    Zilnic vom medita asupra istoriei unor sfinţi sau păcătoşi, profeţi sinceri sau falşi, oameni altruişti sau răzbunători. De fapt, experienţa acestor eroi ai Bibliei este şi experienţa noastră zilnică. Este lupta dintre bine şi rău, lupta dintre Dumnezeu şi Satana. „365 de repere biblice” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    O apă limpede

    Doamne, ajută-mă să port lumina Ta pentru semenii mei astăzi și în fiecare zi! PROVOCARE: Ia-ți timp să meditezi la viața ta așa cum este ea reflectată în cei din jurul tău!

    Fața Lui și fața mea

    PROVOCARE: Cu siguranță că printre rudele tale sunt și persoane care încă nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Ia-ți timp astăzi să te rogi pentru ele! Dacă ai ocazia, spune-le că Dumnezeu abia așteaptă să le vadă acasă!

    Două vieți și o istorie

    PROVOCARE: Fă un plan ca luna aceasta să ai o zi specială de post și rugăciune pentru a te apropia mai mult de Dumnezeu și pentru a mijloci pentru cei din familia ta!

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...