Faptele lui Asa, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel. (2 Cronici 16:11)
Un vechi proverb românesc spune că „ziua bună începe de dimineață”. Aceasta înseamnă că cine începe bine va termina pe măsură. Chiar dacă se întâmplă așa în multe situații, din nefericire sunt și excepții. Asa este unul dintre cei douăzeci de împărați ai regatului de sud care nu confirmă regula. Așa cum sugerează și textul, viața lui s-a împărțit distinct în două: cele dintâi fapte și cele de pe urmă. Deși a fost a cincea generație de la David, tatăl biologic fiind Abiam, în ceea ce privește eficiența slujirii, Biblia îl pune în raport cu David: „Asa a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, ca tatăl său David” (1 Împărați 15:11). Reformele spirituale au început chiar din casa lui, îndepărtând-o de la tron pe mama lui, Maaca, pentru că făcuse un idol Astarteei (2 Cronici 15:16). Timp de treizeci și cinci de ani, Asa a făcut ce este bine și s-a bucurat de pace. Comparând textul din 1 Împărați cu cel din 2 Cronici, se vede clar că autorul celei dintâi alege să treacă cu vederea amănunte din primii treizeci și cinci de ani de domnie, consemnând doar evenimentele care i-au marcat sfârșitul. Oare de ce? Pentru că așa cum spune și proverbul: „Mai mult face sfârșitul unui lucru decât începutul lui.” Un început bun nu garantează și un sfârșit pe măsură. În ultimii ani de domnie, speriat de amenințările lui Baeșa, împăratul lui Israel, Asa a cerut ajutor de la împăratul Siriei, în loc să alerge la Dumnezeu. Raportul biblic ne spune că „s-a îmbolnăvit de picioare, așa încât avea mari dureri; chiar în timpul bolii lui, n-a căutat pe Domnul, ci a întrebat pe doctori” (2 Cronici 16:12). Fiecare dintre noi își trăiește existența între începuturi și finaluri. Contează cum începi și cum finalizezi o zi, contează cum ai început căsătoria și cum îți consumi căsătoria, contează cum începi un lucru și cum îl duci la capăt, contează cum L-ai primit pe Hristos și cum îți vei isprăvi alergarea. Indiferent cum ai început, Dumnezeu te invită să sfârşeşti bine, să sfârşeşti cu El, să sfârşeşti la El.
Romică Băncianu, pastor, Conferința Oltenia
