Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina, până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului.” (1 Împăraţi 17:12-14)
Domnul Dumnezeu îl trimite pe slujitorul Său Ilie la această văduvă pentru a supravieţui foametei care afectase ţara lui Israel. Dar de ce tocmai la această văduvă din Sarepta Sidonului, în condiţiile în care în Israel erau multe văduve?
Era o femeie harnică. Ilie o întâlneşte la poarta cetăţii. În disperarea ei, strângea câteva bucăţi de lemne pentru o ultimă gustare pentru ea şi fiul ei.
Era o femeie credincioasă. Nu aparţinea poporului lui Dumnezeu. Nu îl cunoştea pe Ilie, dar când a fost solicitată, a răspuns (v. 10-11). Toate aceste solicitări ale lui Ilie cereau o măsură de credinţă din partea ei. Ilie i-a vorbit din partea lui Dumnezeu, iar ea a ales să se încreadă în El. „Numai pregăteşte-mi întâi mie” (v. 13) – aceste cuvinte ale lui Ilie reprezintă întâietatea pe care trebuie să I-o acordăm lui Dumnezeu.
Lecţia slujirii. Apreciem disponibilitatea acestei femei de a răspunde pozitiv cererii prorocului și realizăm de ce Domnul a ales-o pentru a sluji nevoilor slujitorului Său Ilie. Mântuitorul a cunoscut inima acestei femei, aşa cum ne cunoaşte foarte bine și pe noi. Care a fost urmarea răspunsului ei plin de bucurie la cererea lui Ilie? (vezi 1 Împăraţi 17:15-16). Multă vreme a avut ce să mănânce, ea, familia ei şi Ilie. Dumnezeu le-a purtat de grijă în mod minunat atâta timp cât a fost nevoie. Şederea lui Ilie în această familie a fost o ocazie binecuvântată ca ei să afle mai multe despre Dumnezeul cel Viu, dar a însemnat şi slujire din partea gazdei.
Domnul Dumnezeu apreciază întotdeauna o inimă sinceră şi iubitoare, gata să slujească. „Tuturor acelora care manifestă împreună-simţire şi ajutorare faţă de cei în nevoie, Dumnezeu le făgăduieşte binecuvântări mari. El nu Se schimbă. Puterea Lui nu este mai mică acum decât în zilele lui Ilie.” (Profeţi şi regi, p. 93, ed. 2016).
Să ne întrebăm astăzi: Sunt dispus şi eu să slujesc cauza lui Dumnezeu? Sunt gata să răspund, asemenea acestei femei, când sunt solicitat? Fie ca această istorie luminoasă să ne determine la reflecţie şi la dispoziţia de a auzi glasul divin care ne vorbeşte şi să acţionăm conform directivelor Sale!
Aşa să ne ajute Domnul!
Vă invit la final să cântăm pentru slava Domnului imnul 639: „Deschide-mi ochii!” Vă doresc astăzi o zi luminoasă!
Marius Cristian Cristea, pastor, Conferinţa Muntenia
