Când am auzit aceste lucruri, am șezut jos, am plâns și m-am jelit multe zile. Am postit și m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor. (Neemia 1:4)
Se povestește despre un misionar din China că era atât de priceput la ceea ce făcea, iar rezultatele erau atât de frumoase, încât una dintre firmele americane din zonă a încercat să îl angajeze oferindu-i un post foarte bun și un salariu atrăgător, însă el a refuzat oferta acesteia. A argumentat că Dumnezeu îl chemase în China pentru a fi un misionar și doar atât.
Pentru că nu dorea însă să renunțe la el, firma i-a făcut încă două oferte, de fiecare dată mărind și chiar dublând prima ofertă. În final însă, răspunsul misionarului a fost: „Nu mă înțelegeți greșit, nu salariul oferit este prea mic, ci lucrarea la care mă chemați este prea mică.”
A cunoaște planul lui Dumnezeu în viața ta nu înseamnă că acesta va fi recunoscut de toți. A te devota total împlinirii acestui plan nu înseamnă că vei avea susținerea tuturor. Neemia știa lucrul acesta și era hotărât să meargă înainte, în ciuda tuturor intimidărilor, a intrigilor și chiar sfaturilor venite din partea unor presupuși trimiși ai cerului. Știa, pentru că, pe lângă imensa lucrare pe care o făcea, petrecea el însuși timp prețios cu Dumnezeu în rugăciune.
„În devoţiunea hotărâtă a lui Neemia faţă de lucrarea lui Dumnezeu, ca şi în încrederea lui tot atât de hotărâtă în Dumnezeu, stă motivul eşecului vrăjmaşilor lui de a-l atrage sub puterea lor. Sufletul neglijent cade ca o pradă uşoară în ispită, dar în viaţa care are un scop nobil, un plan care absoarbe totul, răul nu găseşte sprijin. Credinţa aceluia care înaintează continuu nu slăbeşte, căci mai presus de orice, dincolo de orice, mai adâncă decât orice, el recunoaşte Dragostea infinită, care face ca toate lucrurile să îndeplinească planul Său cel bun. Adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu lucrează cu o hotărâre care nu slăbeşte, deoarece dependenţa lor continuă este față de tronul harului.” (Profeți și regi, p. 660)
Benjamin Stan, pastor, Uniunea de Conferințe
