Petru

    Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod, căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. (Ioan 15:5)

    Apostolul Petru se evidenţiază în multe rânduri pe paginile evangheliilor. Rămâne memorabilă totuşi experienţa în care, în mijlocul mării agitate, Petru exclamă: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe ape”, răspunsul Domnului venind prompt, „Vino!”

    Cu siguranţă îţi aminteşti momentul acesta. Umblarea pe mare nu este o experienţă pe care s-o uiţi uşor, nici chiar ca cititor. Totuşi, accentul corect al iniţiativei lui Petru trebuie aşezat asupra Mântuitorului, şi nu asupra spectaculozităţii momentului. Altfel spus, ceea ce Petru doreşte este să ajungă la Domnul Său, chiar umblând pe mare dacă este nevoie.

    Nu este nimic vinovat în dorinţa lui Petru, exprimată şi asumată. Şi totuşi eşecul manifestat prin scufundarea sa aruncă o umbră asupra exprimării ataşamentului faţă de Mântuitorul. Ce a condus la aceasta? Mândria? Frica? Ambele se găsesc acolo, însă ca nişte cauze secundare, exprimări ale firii pământeşti, manifestându-se ca urmare a unei cauze primare: întreruperea contactului cu Mântuitorul şi pierderea din vedere a ţintei asumate iniţial de Petru, aceea de a ajunge la Isus.

    „Isus citise caracterul ucenicilor Săi. El ştia cât de greu avea să fie încercată credinţa lor. În întâmplarea aceasta pe mare, El dorea să-i descopere lui Petru propria slăbiciune – să-i arate că siguranţa lui era numai în continua dependenţă de puterea dumnezeiască. În mijlocul furtunii de ispite, el putea să meargă în siguranţă numai dacă, într-o totală neîncredere în sine, avea să se sprijine doar pe Mântuitorul. Petru era slab chiar în punctul în care se credea tare şi numai atunci când şi-a dat seama de slăbiciunea sa a putut înţelege nevoia de a se sprijini pe Hristos. Dacă ar fi învăţat lecţia pe care Isus a dorit să i-o dea prin cele petrecute pe mare, el n-ar fi căzut atunci când a venit asupra lui încercarea cea mare. (…) Numai când ne dăm seama de propria slăbiciune şi privim tot timpul ţintă la Isus, putem merge în siguranţă.” (Hristos, Lumina lumii, 382 orig.)

    Mihai Liviu Papadopol, pastor, Conferinţa Muntenia

    Petru - 2018. Petru era slab chiar în punctul în care se credea tare şi numai atunci când şi-a dat seama de slăbiciunea sa a putut înţelege nevoia de a se sprijini pe Hristos. Dacă ar fi învăţat lecţia pe care Isus a dorit să i-o dea prin cele petrecute pe mare, el n-ar fi căzut atunci când a venit asupra lui încercarea cea mare.
    365 repere
    Zilnic vom medita asupra istoriei unor sfinţi sau păcătoşi, profeţi sinceri sau falşi, oameni altruişti sau răzbunători. De fapt, experienţa acestor eroi ai Bibliei este şi experienţa noastră zilnică. Este lupta dintre bine şi rău, lupta dintre Dumnezeu şi Satana. „365 de repere biblice” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Binecuvântare sau blestem?

    Doamne ajuta-ma sa nu repet greseala lui Eli PROVOCARE: Croiește cărări drepte, oferind un model demn de cinste și dovedind responsabilitate!

    Te vând şi te cumpăr când vreau eu!

    Rugăciunea noastră ar trebui să fie aceea de a avea înțelepciunea să-i valorizăm corect pe ceilalți, așa cum a făcut Mântuitorul! PROVOCARE: Să înțelegem că, indiferent câte avantaje am căpăta, nu este corect să vindem sau să cumpărăm pe cineva!

    Te iubesc… din interes!

    Rugăciunea noastră ar trebui să fie aceea de a primi de la Dumnezeu sprijin pentru a trece dincolo de avantajele sau interesele egoiste. Să iubim indiferent ce primim în schimb. PROVOCARE: Iubește nepărtinitor, fără să aștepți ceva în schimb! Iubește așa cum ne-a iubit Isus pe noi!

    Minciuna are multe seminţe

    Să ne rugăm astăzi lui Dumnezeu ca cei mici să învețe de la noi ce înseamnă să spună adevărul, indiferent de consecințe! Dumnezeul adevărului să ne ajute! PROVOCARE: Să fim cât mai atenți la ce pot „fura” urmașii de la noi!

    Publicate astăzi

    4K

    Înțeleptul ține pasul cu evoluția lucrurilor, dar evită să facă din aroganță și spoială filozofia lui de viață. Nu trebuie să umbli ponosit pentru a trăi onest, dar în mod sigur nu avem niciun avantaj dacă purtăm mască. Orice mască aduce cu sine sentimente de teamă și vinovăție.

    Dumnezeu încă răspunde rugăciunilor unei mame

    Dumnezeu este mereu la cârmă. El ne răspunde la rugăciuni, urmărindu-i cu privirea pe copiii Lui, binecuvântând chiar și o mamă singură căreia i-a fost încredințată o mare răspundere, care poate fi împlinită doar cu Domnul alături.

    Mulţumirea

    Nu trebuie să aşteptăm până când deţinem una sau alta pentru a fi fericiţi. Putem chiar acum să fim mulţumitori; astăzi avem deja suficiente lucruri care să ne bucure. Putem fi recunoscători în orice situaţie ne-am afla.

    Binecuvântare sau blestem?

    Doamne ajuta-ma sa nu repet greseala lui Eli PROVOCARE: Croiește cărări drepte, oferind un model demn de cinste și dovedind responsabilitate!

    Isten reformra szólít fel

    „És ez Őelőtte fog járni az Illés lelkével és erejével, hogy az atyák szívét a...