Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh. (Ioan 3:6)
Nicodim era cuprins de uimire. El nu era născut din Duhul Sfânt. Să poţi sta în faţa unui Dumnezeu infinit în puritate, în societatea desăvârşită a îngerilor sfinţi, este posibil numai dacă tu însuţi eşti făcut de către Duhul lui Dumnezeu sfânt, fără pată. La început el credea ceva DESPRE Isus, dar nu avea o credinţă vie ÎN Isus.
Nicodim, căutător al vieţii veşnice, se îndrepta de fapt spre moartea veşnică! Dar cum am putea să avem „pacea şi sfinţirea fără care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14)? Cum am putea să ne vindecăm de boala lăuntrică a păcatului şi de toată orbirea fiinţei noastre umane?
Există o singură cale: prin Isus. Acceptând personal iubirea arătată de Dumnezeu prin jertfa Fiului Său pe cruce, ne vindecăm de egoismul şi mândria inimii noastre rele. Isus a suferit ţintuit pe cruce pedeapsa morţii a doua pentru mine, pentru tine şi pentru fiecare om care s-a născut şi se va naşte pe planeta aceasta. Şi ceea ce L-a ţinut răstignit nu au fost piroanele care i-au străpuns mâinile şi picioarele, ci iubirea Sa pentru fiecare din noi, Duhul lui Dumnezeu, care ne vrea cu gelozie pentru Sine în veşnicie. Aceasta este iubirea: a trăi pentru Dumnezeu şi pentru oameni.
Dumnezeu pe cruce! Iată Iubirea. Nicodim nu mai credea acum DESPRE Isus, ci ÎN Isus, şi astfel, inima lui a fost umplută de o dragoste mistuitoare pentru Dumnezeu şi pentru omenirea pierdută.
„În vremurile tulburi care aveau să vină, omul acesta, pe vremuri atât de fricos şi îndoielnic, urma să fie tare ca stânca, încurajând credinţa ucenicilor şi ajutându-i cu mijloacele materiale pentru a duce Evanghelia mai departe.” (Hristos, Lumina lumii, ed. 2015, p.133)
Suntem pregătiţi pentru societatea desăvârşită a lui Dumnezeu atunci când în inima noastră este principiul iubirii adevărate: a trăi pentru Dumnezeu şi pentru omenirea pierdută.
Ioan Grama, pastor, Conferinţa Transilvania de Sud
