Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean. (Luca 17:15-16)
Astăzi Îl vom însoți pe Domnul Hristos printr-un sat, în drum spre Ierusalim și, deodată, iată, Îl auzim strigat de către zece leproși. Rămânând destul de departe, așa cum li se impunea leproșilor, ei L-au implorat: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” (v. 13). „Când i-a văzut, Isus le-a zis: «Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!» Şi pe când se duceau, au fost curăţiţi” (v. 14). Vindecarea lor era condiţionată de un act de credinţă. Ea a avut loc numai când au pornit să împlinească instrucţiunile Lui. Acela care are credinţă adevărată – printre care vreau să mă număr și eu – va lucra în acord cu fiecare cerere a lui Dumnezeu.
Dându-şi seama că puterea divină îl eliberase de legăturile bolii lui respingătoare, „unul dintre ei” s-a întors și L-a proslăvit pe Dumnezeu. Samariteanul acesta apare în relatarea Evangheliei ca un exemplu strălucitor de recunoştinţă. Aceia care uită să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru binecuvântările primite şi să aprecieze cu adevărat ceea ce face Dumnezeu pentru ei sunt în primejdia gravă de a-L uita cu totul.
Când Domnul Hristos întreabă: „Ceilalţi nouă unde sunt?”, mă include și pe mine, și pe tine, căci El ne-a vindecat de lepra păcatului. „Sunt puțini aceia care apreciază ce înseamnă Hristos pentru ei. Dacă ar aprecia…” (Viața lui Iisus, ed. 2015, p. 481), ar da pe față spiritul samariteanului recunoscător sau al Mariei Magdalena, cu nardul cel prețios.
Recunoștința este ca floarea rară de colț, care crește numai pe platourile înalte ale acelora care recunosc că „orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de Sus” (Iacov 1:17). „Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru scenele luminoase pe care ni le-a descoperit. Să adunăm la un loc binecuvântatele dovezi ale iubirii Sale, ca să le putem avea întotdeauna înaintea ochilor noștri.” (Calea către Hristos, ed. 2013, p. 88)
Port eu o vie recunoștință Domnului pentru nenumăratele vindecări și binecuvântări oferite până acum? Dar tu? Te invit astăzi să-I ridicăm împreună un monument de veșnică recunoștință!
Magdalena Toma, Arad
