Văduva săracă

    A venit şi o văduvă săracă şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan. Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie; căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.” (Marcu 12:42-44)

    Cât de multă încredere manifești în purtarea de grijă a lui Dumnezeu? Ești gata să faci aceasta chiar și în situațiile de criză? Se spune că de obicei caracterul poate fi observat în astfel de situații, pentru că acestea dau pe față care sunt prioritățile cuiva.

    Pentru că văduvele erau adesea confruntate cu sărăcia, nemaiavând o sursă de trai în lipsa soțului, Dumnezeu lăsase în Israel indicații clare cu privire la această categorie, creând posibilitatea să-și procure hrana de pe câmpurile sau din măslinii și viile celor care culegeau recolta, aceștia fiind instruiți să nu se mai întoarcă să culeagă roadele rămase (Deuteronomul 24:19-21), având dreptul și la o zeciuială din roadele poporului în fiecare al treilea an (Deuteronomul 26:12-13). Văduva din pilda lui Isus probabil fusese adusă în această situație de criză suplimentară generată de faptul că poporul ignorase îndrumările divine. Cuvintele Domnului Isus împotriva fariseilor: „Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor” (Matei 23:14) arată faptul că aceștia probabil oprimau văduvele și le jefuiau (Isaia 10:2), în loc să le sprijine, așa cum făcuse, de exemplu, pe vremuri Iov (Iov 31:18).

    Alături de văduva din Sarepta (1 Împărați 17:10-16), care a dat dovadă de aceeași calitate (Luca 4:25-26), crezând în Dumnezeu ca singura ei speranță (1 Timotei 5:5), gestul acestei văduve reflectă încrederea ei totală în purtarea de grijă a lui Dumnezeu (Ieremia 49:11). Deși suntem tentați să considerăm ca fiind încumetare gestul văduvei de a folosi ultimele resurse de trai mai degrabă pentru a le dedica lui Dumnezeu decât pentru a supraviețui, să nu uităm de fapt că „viața este mai mult decât hrana” (Luca 12:23). „Tocmai spiritul acesta neegoist şi credinţa ei copilărească au câştigat aprecierea Mântuitorului.” (Hristos, Lumina lumii, p. 615)

    Nu lăsa ca în această zi îndoiala sau egoismul să te împiedice să-L pui pe Dumnezeu la încercare, având încredere că, „preaiubiţilor Lui, El le dă pâine ca în somn” (Psalmii 127:2).

    Silviu Dănăilă, absolvent al Institutului Teologic Adventist – Cernica

    Văduva săracă - 2018. Deși suntem tentați să considerăm ca fiind încumetare gestul văduvei de a folosi ultimele resurse de trai mai degrabă pentru a le dedica lui Dumnezeu decât pentru a supraviețui, să nu uităm de fapt că „viața este mai mult decât hrana”. Tocmai spiritul acesta neegoist şi credinţa ei copilărească au câştigat aprecierea Mântuitorului.
    365 repere
    Zilnic vom medita asupra istoriei unor sfinţi sau păcătoşi, profeţi sinceri sau falşi, oameni altruişti sau răzbunători. De fapt, experienţa acestor eroi ai Bibliei este şi experienţa noastră zilnică. Este lupta dintre bine şi rău, lupta dintre Dumnezeu şi Satana. „365 de repere biblice” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    O apă limpede

    Doamne, ajută-mă să port lumina Ta pentru semenii mei astăzi și în fiecare zi! PROVOCARE: Ia-ți timp să meditezi la viața ta așa cum este ea reflectată în cei din jurul tău!

    Fața Lui și fața mea

    PROVOCARE: Cu siguranță că printre rudele tale sunt și persoane care încă nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Ia-ți timp astăzi să te rogi pentru ele! Dacă ai ocazia, spune-le că Dumnezeu abia așteaptă să le vadă acasă!

    Două vieți și o istorie

    PROVOCARE: Fă un plan ca luna aceasta să ai o zi specială de post și rugăciune pentru a te apropia mai mult de Dumnezeu și pentru a mijloci pentru cei din familia ta!

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...