Fratele cel mare

    Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună-cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu. (Efeseni 2:19)

    Fiul cel mai mare, aşa cum ni-l prezintă Scriptura, era la ogor. În vreme ce fiul cel mic era un aventurier risipitor, fiul cel mare era devotat tatălui, totdeauna gata să împlinească voia acestuia. Sau, nu chiar? Imaginea idilică pe care fratele cel mare o capătă, prin pasivitate doar, în urma plecării fratelui mai mic, este brusc spulberată spre finalul pildei. El, care se pare că nu avusese vreo problemă cu păcatul fratelui său – chiar fusese avantajat de acesta, poziţia sa obedientă fiind evidenţiată de cea răzvrătită a fratelui său – se întărâtă de mânie ca urmare a pocăinţei acestuia şi, mai profund, ca urmare a iertării manifestate de tatăl.

    Momentul adevărului este cel în care, la rugămintea tatălui de a intra la ospăț, fratele cel mare declară: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am călcat porunca şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei” (Luca 15:29). Întoarcerea fratelui celui mic declanşează mărturisirea fratelui celui mare. Toţi aceşti ani, fiul cel mare nu fusese altceva decât un rob, căutând să câştige favoarea stăpânului. El nu se bucurase de statutul de fiu nu pentru că tatăl l-ar fi tratat ca pe un rob, ci pentru că singur se aşezase în postura aceasta, râvnind să-i câştige respectul.

    „Prin fiul cel mare erau reprezentaţi iudeii nepocăiţi din zilele Domnului Hristos şi, de asemenea, fariseii din toate timpurile, care privesc cu dispreţ la aceia pe care ei îi socotesc vameşi şi păcătoşi. Pentru faptul că ei înşişi nu au căzut în patimile cele mai josnice, ei sunt plini de îndreptăţire de sine. […] Asemenea fiului celui mare din parabolă, ei s-au bucurat de privilegii deosebite din partea lui Dumnezeu. Deşi pretindeau că sunt fii ai casei lui Dumnezeu, aveau însă spiritul slujitorilor plătiţi, năimiţi. Ei lucrau, dar nu din dragoste, ci în nădejdea că vor primi o răsplată.” (Parabolele Domnului Hristos, p. 209.3 orig.)

    Stai astăzi în faţa unei alegeri. Doar de tine depinde dacă vei fi rob sau moştenitor!

    Mihai Liviu Papadopol, pastor, Conferinţa Muntenia

    365 repere
    Zilnic vom medita asupra istoriei unor sfinţi sau păcătoşi, profeţi sinceri sau falşi, oameni altruişti sau răzbunători. De fapt, experienţa acestor eroi ai Bibliei este şi experienţa noastră zilnică. Este lupta dintre bine şi rău, lupta dintre Dumnezeu şi Satana. „365 de repere biblice” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Un ajutor neașteptat

    Doamne, ajută-mă să fiu și eu un Barnaba pentru vreun tânăr neacceptat de lângă mine! PROVOCARE: Oferă-le încurajare și o mână întinsă tinerilor din biserica ta și îndeamnă-i și pe alții să te urmeze în acest demers!

    Nepolitețea binecuvântată

    Să ne rugăm ca tinerii noștri iubiți să-I deschidă ușa Străinului care bate la ușa inimii ca să devină Prietenul lor veșnic. Numai El îi poate scoate pe toți străinii care le-au inundat viața, așa cum i-a scos pe negustorii ticăloși din Templu. Fie ca Domnul să îi ocrotească și azi de străini! PROVOCARE: Dacă ai ocazia, oferă-i unui străin o carte care să îi vorbească despre Isus! Fă-ți timp apoi să te rogi pentru el!

    Cineva știa

    Roagă-te precum Elisei, care I-a cerut Domnului să-i deschidă ochii celui care nu vedea ajutorul divin și se îngrijora teribil! Nu socoti că o fetiță sau un băiețel sunt prea mici pentru a le vorbi despre chemarea lui Dumnezeu în via Sa și acceptă începuturile slabe! Rezultatele pot fi incomensurabile. PROVOCARE: Fă-ți obiceiul de a-i încuraja pe ceilalți! Începe din Sabatul viitor cu tinerii din biserica ta!

    Mânia – dușmanul acceptării

    Fie ca, în afară de mânia nevinovată față de cauza dreaptă a lui Dumnezeu, să ne rugăm să fim înceți la mânie, deschiși la nevoile adolescenților și atenți la strigătul inimii lor după acceptare! PROVOCARE: Roagă-te astăzi să le poți face un mic compliment tutor persoanelor cu care stai de vorbă! Începe cu cei din casa ta!

    Publicate astăzi

    Spitalul numărul 9

    Există și o formă foarte pozitivă de nebunie – nebunia pentru Dumnezeu și pentru Evanghelie. Apostolul Pavel prefera ca oamenii să îl considere nebun când vorbea despre Mântuitorul lui, dar să știe că, în ochii lui Dumnezeu, el este văzut ca un slujitor înțelept și dedicat în totalitate.

    Discuția de la prânz

    Isus este la fiecare masă cu tine. El cântă cu vocea și la instrumente; El folosește pe oricine. Calitățile sonice ale vocii și ale pianului vor atrage bărbați și femei să Îl cunoască pe Împăratul nostru care Se întoarce curând.

    Lefteră, dar fericită

    Dumnezeu ne dăduse o dovadă indiscutabilă a grijii Sale. Trebuie să ne aducem aminte că, atât în vremuri bune, cât şi în vremuri grele, Dumnezeu este întotdeauna de partea noastră. Să îi recunoaştem bunătatea şi să-L lăudăm cu bucurie!

    Un ajutor neașteptat

    Doamne, ajută-mă să fiu și eu un Barnaba pentru vreun tânăr neacceptat de lângă mine! PROVOCARE: Oferă-le încurajare și o mână întinsă tinerilor din biserica ta și îndeamnă-i și pe alții să te urmeze în acest demers!

    Éjjel és nappal Istenhez kiáltanak

    „És elküldettek a levelek futárok által a király minden tartományába, hogy kipusztítsák, megöljék és megsemmisítsék...