O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi. (Ioan 12:9)
Lazăr este prezentat pentru prima dată în evanghelii ca fiind un oarecare” (Ioan 11:1). Printre contemporanii săi, a fost la început mai degrabă un anonim din Betania, trăindu-şi viaţa în umbra Ierusalimului. Învierea sa l-a transformat însă într-unul dintre cele mai cunoscute personaje ale momentului, despre care toată lumea vorbea. De fapt, despre Lazăr se vorbeşte până astăzi!
Orice contemporan al Domnului Hristos, care a gustat moartea, ar fi putut să fie înviat în acest fel. Cu ce a fost Lazăr deosebit de ceilalţi?
Evanghelia nu ne oferă prea multe informaţii despre caracterul acestui om, dar ne oferă un detaliu care spune foarte mult – Domnul Isus l-a numit prieten: „Lazăr, prietenul nostru” (Ioan 11:11). De fapt, este singurul din afara cercului celor doisprezece ucenici despre care se spune în evanghelii că le era prieten. Surorile lui Lazăr, când L-au chemat pe Isus să-l vindece, ştiau aceasta: „Acela pe care îl iubeşti”, mai exact, care îţi este prieten (Ioan 11:3).
Lazăr era iudeu, locuia aproape de Ierusalim şi ar fi putut să se lase influenţat de prejudecăţile conaţionalilor despre Domnul Hristos. Dar el a decis să-I ofere prietenia sa. „Lazăr din Betania era unul dintre cei mai statornici ucenici ai lui Hristos. De la prima lor întâlnire, credinţa lui în Hristos fusese puternică, iubirea pentru El era profundă şi el era foarte iubit de Mântuitorul.” (Hristos, Lumina lumii, p. 524)
Prietenia lui Lazăr cu Domnul Isus a început cu o deschidere a inimii şi a continuat pe măsură ce casa lor era mereu deschisă lui Isus şi ucenicilor Săi. La orice oră, Isus era un oaspete bine-venit. Lazăr a rămas prieten cu Domnul Hristos chiar şi când învierea sa l-a făcut popular şi i-a atras duşmănia conducătorilor.
O astfel de prietenie putem avea şi noi cu Domnul Hristos. Ea nu apare deodată, ci creşte în timp, pe măsură ce oferim timp de calitate acestei relaţii preţioase. Este însă o prietenie care trebuie să înceapă de aici, pentru a o putea continua în veşnicie!
Beniamin Anca, pastor, Conferinţa Transilvania de Nord
