Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus…?” (Matei 27:22)
Originar din Pontul Asiei Mici, Pilat a fost al cincilea guvernator roman al Iudeei, în anii 26–36 d.Hr., prin decret al împăratului Tiberius, care îi conferise titlul de „Imperium”, adică, puterea supremă în provincie. Felul brutal de a-şi impune voinţa l-a făcut neplăcut supuşilor, întărâtându-i împotriva lui, iar felul bizar şi ciudat al acestora l-au făcut pe Pilat să-i urască şi să-i sfideze.
Pilat rămâne în istorie ca cel mai mare judecător nedrept care L-a condamnat conştient la moarte pe Cel pe care L-a declarat şi găsit nevinovat. Se pare că stăpânea bine dreptul roman şi era dispus să-l aplice. Dar, pus în faţa marelui examen al vieţii, Pilat greşeşte. Şi nu greşeşte din necunoaştere, ci din slăbiciune, frică, plan greşit. Încercând să împace şi conştiinţa, şi lumea, acceptă compromisuri care-l vor duce în final la greşeala fatală… Era un conflict între conştiinţă şi carieră, alternativa de a-i satisface ori pe iudeii odioşi, ori pe Cezarul de care se temea.
Putem spune că:
Pilat a greşit atunci când nu a acţionat după lumina primită.
Pilat a greşit atunci când a făcut primul compromis. „Dacă Pilat ar fi rămas de la început hotărât, refuzând să condamne un Om pe care L-a găsit nevinovat, el ar fi rupt atunci lanţul fatal care avea să-l lege în remuşcare şi vinovăţie cât timp avea să mai trăiască” (Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, ediţie electronică, p. 732).
Pilat a greşit atunci când a cântărit interesele: interesele vremelnice şi cele veşnice, între a sta de partea adevărului sau a compromisului, între a apăra dreptatea sau a o vinde.
Pilat a greşit pentru că nici după moartea lui Isus nu s-a smerit, nu s-a umilit şi n-a căutat împăcarea cu Dumnezeu. Isus a murit pentru toată lumea, inclusiv pentru Iuda şi pentru Pilat.
Pilat se va mai întâlni o dată cu Isus, la judecata finală. Cei doi se vor privi faţă în faţă pentru ultima dată. Pilat va plânge că a pierdut veşnicia. Isus va plânge că a pierdut un fiu.
Titu Ghejan, pastor, Conferinţa Muntenia
