Dar, dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în Casa lui Dumnezeu, care este biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului. (1 Timotei 3:15)
Numele propriu „Timotei”, înseamnă „cel care Îl onorează pe Dumnezeu” şi apare de 23 de ori în Biblie. Prima dată, „Timotei”, apare în Faptele 16:1. Caracterizarea prin care intră pe scena istoriei biblice şi a istoriei mântuirii este de ucenic, „un ucenic Timotei”. În timpul activităţii misionare, la umbra maestrul său, apostolul Pavel, acesta apare sub caracterizarea de rob, „Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Hristos” (Filipeni 1:1). Iar în ultima apariţie în Biblie a numelui „Timotei”, statutul său este de frate, „fratelui Timotei i s-a dat drumul” (Evrei 13:23). Astfel avem deja o reţetă de urmat, şi anume: „ucenic, rob şi frate”!
Un text relevant în legătură cu grupa de vârstă a lui Timotei, care se afla printre cei tineri, este: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea, ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie” (1 Timotei 4:12).
În cea de-a doua epistolă a lui Pavel către Timotei, acesta îl caracterizează ca fiind, în primul rând, afectuos: „Mi-aduc aminte de lacrimile tale.” În al doilea rând, credincios: „Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută.” Iar în al treilea rând, temerar pentru Dumnezeu: „Să nu-ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului nostru…” (2 Timotei 1:4-8). Aşadar, să fim afectuoşi, credincioşi şi temerari!
Apostolul Pavel îl îndeamnă pe Timotei să apeleze la Sfintele Scripturi, pe care le cunoaşte din pruncie, „pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16-17).
„Adevăratul slujitor al lui Dumnezeu nu se va teme de greutăţi sau de răspundere… A urî şi a mustra păcatul şi în acelaşi timp a arăta milă şi blândeţe faţă de păcătos este un lucru greu de realizat.” (Faptele apostolilor, p. 49)
Daniel Glodeanu, pastor, Conferinţa Muntenia
