Sila, care şi el era proroc… şi era un frate credincios…, a întărit pe fraţi cu multe cuvinte. (Faptele 15:32; 1 Petru 5:12; parafrază)
Sila/Silas este forma grecească a aramaicului Sheila, ce se traduce Saul. Se crede că Sila şi-a luat, la fel ca Pavel, un supranume roman, Silvanus, care semăna cu numele său de origine semitică. Conform câtorva epistole, îl regăsim pe Sila cu numele Silvan/Silvanus (2 Corinteni 1:19; 1 Tesaloniceni 1:1; 2 Tesaloniceni 1:1 şi 1 Petru 5:12). Acest Sila este cel care mai târziu a devenit companionul de călătorie al lui Pavel, însoţindu-l în a doua sa călătorie misionară, coleg, predicator în Corint şi mai târziu a fost scribul lui Petru pentru prima sa epistolă (1 Petru 5:12).
Sila era profet (Faptele 15:32) şi putea să proclame şi să-i înveţe pe alţii Cuvântul lui Dumnezeu. Nu statutul său de profet îl împuternicea să proclame sau să-i înveţe pe alţii Cuvântul lui Dumnezeu, ci râvna lui pentru răspândirea Evangheliei – motivaţie ce se regăseşte şi în dreptul nostru. Fiind evreu (Faptele 16:37), avea acces la sinagogi. Datorită faptului că era cetăţean roman, se bucura de aceleaşi avantaje şi protecţie ca apostolul Pavel.
Sila era un membru distins al bisericii din Ierusalim, care l-a însărcinat să se deplaseze împreună cu Pavel la Antiohia, pentru a le comunica creştinilor de acolo hotărârile Conferinţei de la Ierusalim (Faptele 15:22,27,32). Cu prilejul celui de-al doilea turneu misionar, Sila îl însoţeşte pe Pavel, în locul lui Ioan-Marcu şi al lui Barnaba (Faptele 15:40). Răscoala din Tesalonic l-a silit pe Sila să se deplaseze în Bereea, unde rămâne cu Timotei, după plecarea lui Pavel (17:1-14), iar acesta a dat o înaltă apreciere activităţii desfăşurate de Sila în Corint (2 Corinteni 1:19). Cu toate acestea, Sila nu căuta laude şi nici recunoaşterea meritelor din partea oamenilor, ci voia ca toţi creştinii pe care îi întâlnea să fie întăriţi în credinţă.
Prin exemplul său de credincioşie şi de devotament faţă de Mântuitorul nostru, Sila a contribuit la schimbarea şi convertirea multor oameni. Şi în zilele noastre este nevoie de oameni devotaţi pentru răspândirea mesajului Evangheliei şi de oameni care să fie un exemplu de credincioşie faţă de Dumnezeu. Locul lui Sila îl putem ocupa fiecare dintre noi, prin credincioşia faţă de trimiterea Mântuitorului de a fi o lumină care să lumineze întunericul veacului acestuia.
Ionuț Constantin, student Institutul Teologic Adventist – Cernica
