Şi un tânăr, numit Eutih, care ședea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea şi a fost ridicat mort. (Faptele 20:9)
În ziua întâi a săptămânii, Eutih este prezent la o adunare creştină care se desfăşura la etajul al treilea al unei clădiri în care predica Pavel. Tânărul a venit acolo sincer interesat să asculte Cuvântul, dar, pentru că era o grupă mai mare decât de obicei, nu a găsit alt loc de şedere decât pervazul uneia dintre ferestre. „În această poziţie primejdioasă, el a adormit şi a căzut în curte… Tânărul a fost ridicat mort şi mulţi s-au strâns în jurul lui, cu strigăte şi bocete. Însă Pavel, făcându-şi loc prin mulţimea înspăimântată, l-a luat în braţe şi a înălţat o rugă plină de căldură, ca Dumnezeu să-i redea viaţa. Cererea lui a fost ascultată.” (Faptele apostolilor, ed. I, p. 325, )
Să subliniem câteva aspecte care conduc la aplicaţii pentru viaţa noastră:
Locul şederii tânărului, pe fereastră, adică nici înăuntru, nici afară, pare să fie un alt simbol al stării laodiceene, care rezultă din nici rece, nici în clocot. Nu există echilibru în zona de graniţă, iar prăbuşirea lui Eutih o dovedeşte fără posibilitate de tăgadă.
Adormirea nu s-a produs instantaneu, ci a fost precedată de o luptă cu somnul, dusă de cineva conştient de riscul unei căderi de la catul al treilea. Şi totuşi Eutih nu şi-a schimbat locul şi nu a făcut nimic să ţină somnul departe. Aceasta se numeşte delăsare sau poate teribilism.
Este un motiv de îngrijorare faptul că, într-o adunare atât de numeroasă, nimeni nu a observat un tânăr aflat într-o stare critică, într-un loc riscant. Aceasta se numeşte nepăsare sau poate este un alt fel de adormire…
Deşi căderea şi moartea lui Eutih au fost un fapt împlinit, Dumnezeu a arătat că nenorocirile din biserica Sa pot fi convertite în ocazii: tânărul a fost înviat, şi „lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.” Aceasta a devenit vestea misionară.
Să ne aşezăm astăzi în braţele Domnului Hristos, de unde nu vom cădea, şi să aruncăm frăţeşte o privire în jur ca Eutih să nu adoarmă a doua oară.
Ovidiu Burbulea, pastor, Conferinţa Moldova
