Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate. (Psalmii 119:130)
Cuvântul lui Dumnezeu prezintă cele mai eficiente mijloace de educație, cât și cea mai valoroasă sursă de cunoștințe pentru oameni. Înțelegerea se adaptează la subiectele cu care i se cere să aibă de-a face. Dacă este preocupată de lucruri triviale, neînsemnate și nu este mobilizată niciodată să facă eforturi serioase pentru a înțelege adevărurile mari și veșnice, ea se va pipernici și va slăbi. De aceea Scripturile sunt atât de valoroase ca mijloc de dezvoltare intelectuală. Cercetarea lor atentă, cu reverență și cu un spirit doritor de a învăța va dezvolta și întări mintea așa cum niciun alt studiu nu ar putea-o face. Ele conduc în mod direct la contemplarea celor mai înalte, a celor mai nobile și uluitoare adevăruri prezentate minții omenești. Ele îndreaptă gândurile noastre către Autorul infinit al tuturor lucrurilor.
Putem vedea dezvăluindu-se caracterul Celui Veșnic și putem asculta vocea Sa comunicând cu patriarhii și profeții. Putem vedea explicându-se tainele providenței Sale, marile probleme care au atras atenția minților cercetătoare, dar pe care, fără ajutorul revelației, intelectul omenesc ar căuta în zadar să le rezolve. Ele deschid înțelegerii noastre un sistem teologic simplu, dar sublim, prezentând adevăruri pe care și un copil le-ar putea pricepe, însă care sunt atât de profunde încât pot nedumeri mințile cele mai ascuțite. (…)
Mântuitorul nostru nu a ignorat învățătura și nu a disprețuit educația, însă a ales niște pescari neînvățați pentru lucrarea Evangheliei, deoarece aceștia nu fuseseră instruiți în obiceiurile și tradițiile greșite ale lumii. Aceștia erau oameni înzestrați cu capacități naturale deosebite și aveau un spirit umil, dornic de a învăța; erau oameni pe care El îi putea educa pentru măreața Sa lucrare. (…)
Cei învățați, preoții, cărturarii și învățătorii Legii disprețuiau învățătura Domnului Hristos. Voiau să-L învețe ei pe El și de multe ori au și încercat, însă doar pentru a fi înfrânți de înțelepciunea ce aducea la lumină și mustra ignoranța și nesăbuința lor. În mândria și bigotismul lor, ei nu voiau să accepte cuvintele Domnului Hristos, și totuși erau uimiți de înțelepciunea cu care El vorbea… Însă cuvintele și faptele umilului Învățător, văzute de cei neșcoliți care-L însoțeau zi de zi, au exercitat o influență vie asupra bărbaților și femeilor de atunci și până în prezent. – Review and Herald, 25 septembrie 1883
