Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană și urechile Lui iau aminte la strigătele lor. (Psalmii 34:15)
Când a fost pe pământ și a umblat printre fiii oamenilor, Domnul Isus obișnuia să Se roage. Oh, și cât de fierbinți erau rugăciunile Lui! De multe ori petrecea noaptea întreagă pe pământul umed și rece, înălțându-Și cererile în agonie. Și El era Fiul cel iubit și fără păcat al lui Dumnezeu! Dacă Domnul Isus a simțit nevoia de a avea comuniune cu Tatăl Său și dovedea atâta seriozitate în cererile pe care I le adresa, cu cât mai mult noi, pe care El ne-a numit moștenitori ai mântuirii, care suntem asaltați de ispitele arzătoare ale vrăjmașului celui viclean și suntem dependenți de harul divin pentru puterea de a birui, trebuie să ne dăm toată silința să ne luptăm cu Dumnezeu în rugăciune. (…)
Satana este întotdeauna gata să insinueze că rugăciunea este doar o formă și că nu ne folosește la nimic. El nu poate să suporte faptul că noi apelăm la puternicul lui rival. La auzirea rugăciunii fierbinți, oștirile întunericului tremură. Temându-se că cei pe care-i țin captivi vor scăpa, ei formează un zid în jurul lor, astfel ca lumina Cerului să nu poată atinge sufletele lor. Însă dacă, în necazul și neajutorarea lor, ei privesc la Domnul Isus, implorând meritele sângelui Său, Răscumpărătorul lor plin de milă le ascultă rugăciunea sinceră și stăruitoare a credinței și trimite pentru eliberarea lor întăriri de îngeri care excelează în putere. Iar când acești îngeri atotputernici, îmbrăcați în armura cerului, vin în ajutorul sufletelor slabe, urmărite, îngerii întunericului se retrag, știind bine că bătălia lor este pierdută și că mai multe suflete scapă de sub puterea influenței lor. (…)
Dacă vă așteptați la mântuire, atunci trebuie să vă rugați. Luați-vă timp pentru aceasta. Nu vă grăbiți și nu fiți superficiali în rugăciunile voastre. Mijlociți înaintea lui Dumnezeu ca El să lucreze în voi o reformă totală, ca roadele Duhului să sălășluiască în voi pentru ca, printr-o viață plină de evlavie, să puteți străluci ca o lumină în lume. (…)
Fiecare cerere care Îi este adresată lui Dumnezeu prin credință și dintr-o inimă sinceră va primi răspuns. O asemenea rugăciune nu este niciodată pierdută; însă a avea pretenția ca răspunsul să fie întotdeauna așa cum dorim noi pentru respectiva problemă constituie încumetare. Dumnezeu este prea înțelept pentru a greși și prea bun pentru a reține vreun lucru bun de la cei care merg pe calea cea dreaptă. – Signs of the Times, 18 noiembrie 1886
