Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. (Efeseni 6:18)
Nu avem întotdeauna posibilitatea de a intra în cămăruță și a ne adresa lui Dumnezeu prin rugăciune, însă nu există timp sau loc nepotrivit de a înălța o cerere către Dumnezeu. Nu există nimic care să ne poată rețină de a ne înălța inimile în spiritul rugăciunii sincere. În mijlocul mulțimii de pe stradă sau când suntem angajați în lucrul nostru, noi putem adresa o cerere lui Dumnezeu implorându-L să ne călăuzească, așa cum a făcut Neemia când și-a adresat cererea regelui Artaxerxe. O cămăruță de comuniune prin rugăciune putem avea oriunde ne-am afla. Trebuie doar să avem ușa inimii deschisă continuu și să-I adresăm Domnului Isus invitația de a veni și a locui ca oaspete ceresc în sufletele noastre.
Deși s-ar putea ca atmosfera din jurul nostru să fie stricată, întinată, nu trebuie să-i respirăm miasma, ci putem să trăim în atmosfera cerului. Putem închide toate ușile imaginației necurate și ale gândurilor nesfinte și să ne înălțăm sufletul în prezența lui Dumnezeu prin rugăciune sinceră. Cei ale căror inimi sunt deschise pentru a primi sprijinul și binecuvântarea lui Dumnezeu vor umbla în atmosfera care este mai sfântă decât cea pământească și vor fi în continuă comuniune cu Dumnezeu… Inima trebuie să dorească în mod continuu prezența și harul Domnului Isus, astfel ca sufletul să poată avea iluminare divină și înțelepciune cerească.
Trebuie să avem vederi mai clare cu privire la Domnul Isus și o înțelegere mai amplă a valorii realităților cerești. Frumusețea sfințeniei trebuie să umple inima poporului lui Dumnezeu și, pentru ca lucrul acestea să poată fi îndeplinit, trebuie să căutăm ca El să ne dezvăluie lucrurile cerești. (…)
Putem să stăm atât de aproape de Dumnezeu, încât în orice încercare care se abate asupra noastră în mod neașteptat, să ne întoarcem spre El la fel de natural cum se întoarce floarea spre soare. Floarea-soarelui își ține continuu fața îndreptată spre soare. Dacă este întoarsă de la lumină, ea se va răsuci pe tulpina sa în așa fel încât petalele ei să stea în lumina razelor soarelui. În același fel, fie ca oricine și-a predat inima lui Dumnezeu să se întoarcă spre Soarele Neprihănirii (…) pentru a primi razele strălucitoare ale slavei care luminează fața Domnului Isus. (…)
Domnul nu este obligat să ne acorde favorurile Sale, însă El a promis că, dacă ne conformăm condițiilor prezentate în Scripturi, El Își va îndeplini partea din înțelegere. (…) Adesea descoperim că, dacă ne încredem în oameni, ne sprijinim pe niște trestii frânte; însă Domnul nu va dezamăgi niciodată sufletul care crede în El. – Signs of the Times, 16 decembrie 1889
