Celui cu inima tare Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. (Isaia 26:3)
Rugăciunea înălțată către marele Medic pentru vindecarea sufletului aduce binecuvântarea lui Dumnezeu. Rugăciunea ne unește unii cu alții și cu Dumnezeu. Rugăciunea Îl aduce pe Domnul Isus de partea noastră și dă noi puteri și har proaspăt sufletului slăbit și dezorientat. Bolnavii au fost încurajați ca, prin rugăciune, să creadă că Dumnezeu va privi cu milă spre ei. O rază de lumină pătrunde către sufletul deznădăjduit și devine o mireasmă de viață spre viață. Prin rugăciune s-au cucerit împărății, s-a făcut dreptate, s-au căpătat făgăduințe, au fost astupate gurile leilor și s-a stins puterea focului [vezi Evrei 11:33] – vom ști ce înseamnă acest lucru atunci când vom asculta rapoartele martirilor care au murit pentru credința lor – „ei au pus pe fugă oștirile vrăjmașe”.
Vom auzi despre aceste biruințe atunci când Căpetenia mântuirii noastre, slăvitul Rege al cerurilor, va deschide rapoartele în fața acelora despre care Ioan scrie: „Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului.” (…)
Domnul Hristos, Mântuitorul nostru, a fost ispitit în toate aspectele, așa cum suntem și noi, totuși El a fost fără de păcat. El a luat asupra Sa natura umană, S-a făcut asemenea oamenilor, și nevoile oamenilor au devenit nevoile Lui. (…)
Rugăciunea era rostită și aceasta sfințea fiecare act al lucrării pe care o făcea El. El a avut comuniune cu Tatăl Său până la încheierea vieții Sale; și când atârna pe cruce, de pe buzele Sale a ieșit strigătul amarnic: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Apoi, cu o voce care a răzbătut până la capătul pământului, a exclamat: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul” [Luca 23:46]… Timpul pe care Mântuitorul îl petrecea în rugăciune pe munte sau în pustie a fost esențial pentru a-L pregăti pentru încercările cu care avea să fie confruntat în zilele ce au urmat. (…)
Toate lucrurile le sunt cu putință celor care cred. Niciunul dintre cei care vin la El cu o inimă sinceră nu va fi dezamăgit. Ce minunat este că ne putem ruga în mod eficient și că, deși suntem muritori, supuși greșelilor, ne putem adresa cererile lui Dumnezeu! … Rostim cuvinte care ajung la tronul Monarhului universului. – Review and Herald, 30 octombrie 1900
