Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine și pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară. (Ioan 6:37)
Domnul Isus Însuși, când a locuit printre noi, Se afla adesea în rugăciune. Rugăciunea preceda și sfințea fiecare act al lucrării Sale. (…)
El găsea mângâiere și bucurie în comuniunea cu Tatăl Său. Iar dacă Mântuitorul nostru, Fiul lui Dumnezeu, simțea nevoia de rugăciune, cu cât mai mult ar trebui să simtă nevoia de a se ruga fierbinte, continuu, ființele slabe, păcătoase și muritoare.
Nu nutriți gândul că, din cauză că ați făcut greșeli, din cauză ca viața voastră a fost întunecată de erori, Tatăl vostru ceresc nu vă iubește și nu vă ascultă când vă rugați… Inima Sa iubitoare este mișcată de necazurile noastre chiar când doar le exprimăm prin cuvinte… Nimic nu este prea greu pentru El, căci El ține în mâna Sa lumi întregi și El domnește asupra treburilor universului. Nimic din ceea ce privește pacea noastră nu este prea neînsemnat pentru El ca să nu-i dea atenție. Nu există vreun capitol prea întunecos în experiența noastră pe care El să nu-l citească; nu există vreo situație prea grea pentru El ca să n-o descurce. Nimeni nu a căzut atât de jos, nimeni nu este atât de stricat, încât să nu poată fi eliberat de Domnul Hristos. (…)
Dacă Îl păstrăm pe Domnul mereu înaintea ochilor noștri, îngăduind inimilor noastre să-I aducă recunoștință și laudă, vom avea o continuă prospețime în viața noastră religioasă. Rugăciunile noastre vor lua forma unor conversații cu Dumnezeu, ca și cum am sta de vorbă cu un prieten. El ne va spune tainele Sale în mod personal. Adeseori vom avea simțământul dulce, fericit al prezenței Domnului Isus. (…)
Ce minunat este că ne putem ruga cu eficacitate, că niște muritori păcătoși își pot înălța cererile către Dumnezeu! Ce favoare poate fi mai mare decât aceasta – să putem să fim în legătură cu Dumnezeul cel nemărginit? Oameni slabi și păcătoși au privilegiul de a vorbi cu Făcătorul lor. Ei pot rosti cuvinte care vor ajunge la tronul Monarhului universului. (…)
Curcubeul din jurul tronului constituie asigurarea că Dumnezeu este credincios, că în El nu este nici schimbare, nici umbră de mutare… Să venim la El mărturisindu-ne nevrednicia și păcatul, căci El S-a pus garanție pe Sine Însuși pentru a da atenție strigătelor noastre. Însăși onoarea tronului Său este pusă în joc pentru împlinirea Cuvântului Său față de noi. – Signs of the Times, 18 iunie 1902
