Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău. (Matei 18:15)
Dacă ești întristat pentru că semenii sau prietenii tăi fac ce este rău spre paguba lor, dacă ei sunt surprinși în timp ce comit greșeala, urmează regula biblică: „Du-te și mustră-l între tine și el singur.” Când te duci la acela despre care știi că a făcut răul, caută să îi vorbești cu un spirit blând și smerit, căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. Cel greșit nu poate fi readus pe calea cea bună decât cu duhul blândeții, cu bunătate și iubire. Fii atent în felul cum procedezi. Evită complet în priviri, gesturi, cuvinte sau tonul vocii orice ar avea vreo urmă de mândrie sau îngâmfare. Ferește-te de cuvinte sau priviri care ar înălța eul sau ar pune în contrast bunătatea și neprihănirea ta cu eșecul lui. Ferește-te de o abordare de sus, distantă, arogantă sau disprețuitoare. Evită, cu grijă, orice aparență de mânie și, deși cuvintele tale trebuie să fie clare, ai grijă să nu existe reproșuri, ocări, acuzații, lipsă de căldură, ci dragoste sinceră. Mai presus de orice, să nu fie nicio umbră de ură sau rea-voință, niciun fel de amărăciune sau o exprimare acră. (…)
Fii conștient că succesul mustrării depinde mult de spiritul în care este adresată. Nu neglija rugăciunea sinceră ca să poți fi smerit și ca îngerii lui Dumnezeu să poată lucra asupra inimii la care vrei să ajungi, pe care s-o înmoi prin expresii cerești, astfel ca eforturile tale să fie de folos. (…)
Poate că te-ai scuzat că ai vorbit de rău pe fratele tău, pe sora ta sau pe aproapele tău în fața altora înainte de a merge la ei și nu ai parcurs pașii pe care Domnul i-a poruncit categoric. Poate spui: „Nu am vorbit cu nimeni până ce am devenit atât de împovărat că nu m-am putut înfrâna.” Ce te-a împovărat? A fost simpla neglijare a propriei tale datorii, a unui „așa zice Domnul”? Simțeai de fapt vinovăția păcatului pentru că nu te-ai dus la el să-i spui despre greșeala lui între tine și el singur. (…)
Uneori chiar mustrarea cea mai blândă și duioasă nu are rezultate bune. În astfel de cazuri, binecuvântarea pe care ai dorit ca celălalt s-o primească urmând calea neprihănirii, încetând a face răul și învățând a face binele se va întoarce în inima ta. Dacă cel greșit persistă în păcat, tratează-l cu bunătate și lasă-l în seama Tatălui tău ceresc. – Review and Herald, 17 iulie 1879
