Să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. (Evrei 12:1)
În acest verset este folosit unul dintre jocurile publice foarte renumite pe vremea apostolului Pavel pentru a ilustra cursa creștinului. Cei care se angajau în cursă erau supuși unui proces dureros de antrenare, practicând cea mai rigidă renunțare de sine, astfel ca puterile lor fizice să poată fi în cea mai favorabilă condiție, iar apoi își suprasolicitau la maximum aceste puteri pentru a câștiga onoarea unei coroane trecătoare. Unii nu își mai reveneau niciodată. Ca urmare a teribilei încordări, concurenții cădeau în timpul cursei, având hemoragii pe gură și nas. Unii își dădeau ultima suflare, apucându-se cu putere de coroana efemeră care i-a costat atât de scump.
Pavel îi compară pe urmașii lui Hristos cu cei ce se angajau în asemenea curse. „Ei fac lucrul acesta”, spune apostolul, „ca să obțină o coroană care se poate veșteji; noi să facem lucrul acesta pentru una care nu se poate veșteji”. Aici Pavel realizează un contrast puternic, punând sub spectrul rușinii eforturile așa-zișilor creștini care își apără îngăduințele egoiste, refuzând să se plaseze, prin lepădare de sine și obiceiuri de cumpătare strictă, în poziția în care ar putea deveni biruitori. Toți cei care se înscriau la jocurile publice erau însuflețiți și entuziasmați de speranța câștigării unui premiu în cazul în care aveau succes. În mod asemănător, și creștinii pot câștiga un premiu, răsplata credincioșiei, la sfârșitul cursei. Dacă este câștigat premiul, bunăstarea lor viitoare este asigurată; o greutate veșnică de slavă îi așteaptă pe cei biruitori. (…)
La cursele respective, coroana de glorie era așezată la vedere pentru concurenți, astfel ca, dacă vreunul era ispitit vreo clipă să se relaxeze, ochii li s-ar fi oprit asupra premiului și și-ar fi reînnoit vigoarea pentru a continua. În mod asemănător, ținta cerească este prezentată la vedere pentru creștini, astfel ca aceasta să aibă o influență asupra lor și să le inspire tuturor zel și entuziasm. (…)
Toți alergau la cursă, însă doar unul primea premiul… Nu așa stau însă lucrurile în alergarea creștină. Niciunul dintre cei care sunt serioși și perseverenți nu va eșua în privința succesului. Cursa nu este doar pentru cei iuți și puternici. Atât cel mai slab, cât și cel mai puternic dintre sfinți pot obține coroana slavei veșnice dacă dovedesc pe deplin seriozitate și dacă vor suferi lipsuri și pierderi de dragul lui Hristos. – Review and Herald, 18 octombrie 1881
