Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. (Ioan 17:17)
Fiecare clipă a timpului de har este prețioasă, pentru că este timpul nostru pentru clădirea caracterului. Trebuie să acordăm toată atenția cultivării naturii noastre spirituale. Să veghem asupra inimilor noastre, să ne păzim gândurile pentru ca nicio întinare să nu ne pângărească sufletul. Trebuie să ne străduim să păstrăm orice facultate a minții în cea mai bună stare, ca să putem sluji lui Dumnezeu la capacitate maximă. Nimic nu trebuie să întrerupă comuniunea noastră cu Dumnezeu. (…)
Avem o lucrare de făcut în această lume și nu trebuie să ne îngăduim să fim absorbiți de sine și să uităm cerințele pe care Dumnezeu și omenirea le au de la noi. Dacă Îl căutăm pe Dumnezeu cu toată seriozitatea, El va lucra asupra noastră prin Duhul Său cel Sfânt. El știe de ce avem noi nevoie, căci El cunoaște toate slăbiciunile noastre și dorește ca noi să ajungem să lucrăm în mod altruist, astfel ca să putem deveni buni în ce privește gândul, cuvântul și fapta. Trebuie să încetăm să gândim și să vorbim despre noi înșine, făcând din nevoile și lipsurile noastre unicul obiect al gândurilor noastre. Dumnezeu dorește ca noi să cultivăm atributele cerului.
Cu câtă răbdare ar trebui să tratăm greșelile fraților noștri, conștienți fiind de cât de mari sunt eșecurile noastre în ochii lui Dumnezeu. Cum ne putem ruga Tatălui nostru ceresc: „Și ne iartă nouă greșelile noastre cum iertăm și noi greșiților noștri”, dacă suntem acuzatori, plini de resentimente și severi în felul cum îi tratăm pe alții? Dumnezeu dorește ca noi să fim mai buni, mai iubitori și mai plăcuți, mai puțin criticoși și suspicioși. Oh, dacă am avea toți Spiritul lui Hristos ca să știm cum să ne purtăm cu frații și semenii noștri!
Sunt mult prea mulți printre cei ce susțin a fi urmași ai lui Hristos care caută să-și scuze propriile defecte exagerând defectele altora. Trebuie să imităm exemplul Domnului Isus, căci El, când a fost batjocorit, nu a rostit batjocuri, ci S-a încredințat Aceluia care judecă după dreptate… El a fost Maiestatea cerului și în inima lui curată nu era loc pentru spirit de răzbunare, ci doar pentru milă și iubire. (…)
Poate nu ne aducem aminte anumite acte de bunătate pe care le facem, se poate ca acestea să dispară din memoria noastră, însă veșnicia va aduce la lumină în toată strălucirea lor toate faptele făcute pentru salvarea de suflete, fiecare cuvânt rostit pentru mângâierea copiilor lui Dumnezeu; și aceste fapte făcute pentru Hristos vor constitui o parte a bucuriei noastre de-a lungul veșniciei. – Review and Herald, 24 februarie 1891
