Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. (Ioan 1:12)
Dacă am putea aprecia această mare binecuvântare, cât de avantajos ar fi pentru noi! Ni s-a acordat privilegiul de a fi împreună-lucrători cu Dumnezeu în salvarea sufletelor noastre. A primi și a crede este partea noastră din contract. Trebuie să-L primim pe Domnul Hristos ca Mântuitor personal și apoi trebuie să continuăm să credem în El. Aceasta înseamnă să fim în Hristos, să arătăm prin El, în orice vreme și în orice împrejurare, o credință care constituie o reprezentare a caracterului Său – o credință care lucrează prin dragoste și curăță sufletul de orice întinare. (…)
Fiecare trebuie să dobândim experiență pentru noi înșine. Nimeni nu poate depinde, în ce privește mântuirea, de experiența și practica altcuiva. Fiecare trebuie să-L cunoaștem pe Domnul Hristos pentru a-L putea reprezenta înaintea lumii… Niciunul dintre noi nu trebuie să-și scuze temperamentul pripit, caracterul diform, egoismul, invidia, gelozia sau orice necurăție a sufletului, trupului sau spiritului. Dumnezeu ne-a chemat la slavă și virtute. Trebuie să dăm ascultare chemării.
Cum putem scăpa de sub puterea unuia care a fost odată un înger înălțat în curțile cerești? El a fost o ființă plină de frumusețe și farmec personal, fiind binecuvântat cu un intelect puternic. Datorită poziției înalte oferite, el s-a socotit egal cu Dumnezeu… Cum putem noi discerne teoriile lui false și cum ne putem împotrivi ispitelor lui? Doar prin experiența individuală pe care o dobândim prin cunoașterea Domnului nostru Isus Hristos. Fără ajutor divin nu este posibil să scăpăm de ispitele și cursele pe care Satana le-a pregătit pentru a înșela mințile oamenilor. (…)
Trebuie să umblăm așa cum a umblat El, Domnul nostru, mergând pe urmele pașilor Lui, dovedind blândețe și smerenie… Slujirea lui Hristos este curată și înălțătoare. Calea pe care a mers El nu este una în care să ne satisfacem propriile plăceri, sau una în care eul să fie satisfăcut. El le vorbește copiilor Săi astfel: „Dacă dorește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” Prețul cerului este supunerea față de Domnul Hristos. Calea către ceruri o constituie ascultarea de porunca: „Să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” Cum a umblat Isus, așa trebuie să umblăm și noi. Calea pe care a urmat-o El, trebuie să o urmăm și noi; căci ea conduce spre locașurile pe care El le-a pregătit pentru noi. – Review and Herald, 24 aprilie 1900
