Cât de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții! (Luca 18:24)
Aceste cuvinte ale Mântuitorului au o semnificație adâncă și necesită studiul nostru atent… Mulți dintre cei ce posedă mari bogății le-au dobândit prin afaceri dubioase, obținând câștiguri pe seama semenilor lor; și când încheie afaceri convenabile, își ridică în slăvi propria agerime de minte. Fiecare ban obținut în felul acesta și apoi înmulțirea acestora au asupra lor blestemul lui Dumnezeu. (…)
Cei bogați trebuie testați mai îndeaproape. Dacă ei trec testul și îndepărtează petele necinstei și ale nedreptății din caracterele lor și, ca niște ispravnici credincioși, Îi aduc lui Dumnezeu lucrurile care Îi aparțin, acestora li se va spune: „Bine, rob bun și credincios; […] intră în bucuria Stăpânului tău.” (…)
„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni”, a spus Domnul Hristos, „căci fie va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt.” … Când au auzit aceste lucruri, fariseii, care erau lacomi, L-au luat în derâdere. Însă, întorcându-Se spre ei, Domnul Hristos le-a spus: „Voi căutați să vă arătați neprihăniți înaintea oamenilor; dar Dumnezeu vă cunoaște inimile; pentru că ce este înălțat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.” (…)
Scriindu-i copilului său în cele ale Evangheliei, apostolul Pavel a spus: „Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig. Căci noi n-am adus nimic în lume și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem dar cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri.”
Pavel a dorit să-i transmită lui Timotei necesitatea de a da acea învățătură care să îndepărteze din mintea celor bogați amăgirea că, datorită bogăției lor, sunt superiori altora care nu au atâtea bogății ca ei. Ei consideră câștigul lor a fi evlavie. (…)
Sunt lucruri mărețe și sfinte în care merită să investim banii noștri, iar banii investiți în acestea vor aduce dătătorilor mai multe bucurii constante decât dacă ar fi fost cheltuiți pentru satisfacții personale sau strânși pentru lăcomie de câștig. – Review and Herald, 19 decembrie 1899
