Calea lui Dumnezeu, nu calea mea

Arată-mi, Doamne, căile Tale și învață-mă cărările Tale. (Psalmii 25:4)

Uneori, unii dintre cei care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos sunt auziți spunând: „Să nu te miri că sunt aspru, că spun lucrurilor pe nume, că îmi pierd cumpătul; așa e felul meu de a fi.”
Să nu ne mirăm?! Să nu fie surprins Cerul la asemenea manifestări, având în vedere că a fost conceput un plan de mântuire, a fost făcut un sacrificiu suprem pe crucea calvarului pentru ca tu să poți reflecta chipul lui Hristos? Așa cu „felul tău de a fi” crezi că vei intra în ceruri? Imaginează-ți că cineva vine în fața porților de mărgăritar și spune: „Știu că am fost nepoliticos și lipsit de amabilitate și că am obiceiul să mint și să fur, însă vreau să intru în locașurile cerești.” Va avea acces un asemenea caracter în cetatea cerească? Nu, nu! Doar cei care merg pe calea lui Dumnezeu vor intra acolo.

Manifestarea tendințelor naturale sau cultivate în a face ceea ce este rău nu poate fi trecută cu vederea prin scuza: „Așa e felul meu de a fi.” Creștinii sunt conștienți că, pentru a transpune în viața de zi cu zi principiile creștinismului, ei au mare nevoie de harul Domnului Hristos.

Tinerii care cooperează cu Hristos vor descoperi că, de fapt, căile lor sunt pline de greșeli care trebuie îndreptate. Aduse în construirea caracterului, aceste greșeli vor fi ca lemnele putrede. Nimeni să nu îngăduie ca acestea să dăinuie. Nimeni să nu se scuze cu nedesăvârșirile sale, spunând: „Așa e felul meu de a fi.” Cei care vor să facă pe plac propriului eu, care refuză să renunțe la calea lor pentru calea lui Hristos, vor suferi sigur consecințele alegerii lor. (…)

Te lupți să mergi pe calea adevărului și a neprihănirii? Atunci nu te lăsa descurajat de ispită. E drept, vei fi ispitit, dar nu uita că ispita nu constituie păcat; nu este o indicație a neplăcerii lui Dumnezeu. El îngăduie ca tu să fii ispitit, însă El va măsura această ispită în funcție de puterea pe care ți-a dat-o pentru a-i face față și a o birui. În ceasul ispitei și al încercării, este momentul să-ți măsori credința în Dumnezeu și să evaluezi stabilitatea caracterului tău creștin.

Nu spune: „Mi-este imposibil să biruiesc.” Prin propria putere nu poți birui, dar ajutorul va veni de la Cel care este atotputernic. Rostește rugăciunea: „Arată-mi, Doamne, căile Tale și învață-mă cărările Tale!” – Youth’s Instructor, 2 octombrie 1902

Comentariile sunt închise

Calea lui Dumnezeu, nu calea mea 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.
v