Credință neșovăielnică

Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a pornit la drum. (Ioan 4:50)

În cetatea Capernaum, fiul unui slujbaș împărătesc era bolnav pe moarte. În zadar a încercat tatăl său să-l salveze. Un sol vine în grabă la locuința sa și cere să-l vadă pe nobil. Solul îi spune că tocmai s-a întors de la Ierusalim și că în Galileea există un profet al lui Dumnezeu, despre care unii spun că ar fi Mesia cel mult așteptat… S-ar putea ca El să-i poată vindeca fiul.
În timp ce ascultă, fața nobilului își schimbă înfățișarea de la deznădejde la speranță… Speranța care s-a aprins în sufletul lui se întărește tot mai mult pe măsură ce se pregătește de călătorie. Înainte ca ziua să se încheie, el este deja în drum spre Cana Galileei unde se auzise că va ajunge Isus…

De același autor

Sabatul lui Dumnezeu

Sfârșitul răbdării

Când Îl găsește pe Isus, îl imploră vă vină la Capernaum să-i vindece fiul. „Dacă nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți”, a răspuns Isus. Într-o anumită măsură, slujbașul credea, altfel nu ar fi făcut acea călătorie lungă în acel moment critic. Însă Domnul Hristos dorea ca să crească și mai mult credința lui. Cu inima zdrobită, tatăl Îl roagă din nou: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu.” El se teme că fiecare clipă ce trece va fi în defavoarea vindecării lui… Dorind să-l conducă spre credință deplină, Mântuitorul îi răspunde: „Du-te, fiul tău trăiește.” „Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le-a spus Isus și a pornit la drum.” Având asigurarea că moartea de care se temea nu avea să se abată asupra fiului său, slujbașul împărătesc nu pune nicio întrebare și nu caută nicio explicație. El crede. Și repetă continuu cuvintele: „Fiul tău trăiește.”

Și puterea cuvintelor Mântuitorului străbate precum fulgerul din Cana până în Capernaum, iar copilul este vindecat… Cei care stăteau lângă patul lui urmăreau cu răsuflarea tăiată bătălia dintre viață și moarte. Și când, într-o clipă, frigurile dispar, ei sunt plini de uimire. Știind îngrijorarea tatălui, ei se duc să-l întâmpine cu vestea cea bună. Acesta nu pune decât o singură întrebare: Care a fost ceasul în care a început să-i fie mai bine? Ei îi spun, și tatăl este mulțumit… Acum credința sa este încununată cu asigurare deplină.

În lucrarea noastră pentru Domnul Hristos, avem nevoie de mai multă credință neșovăielnică, asemenea celei a slujbașului împărătesc… Cel care se încrede în Mântuitorul are parte de cetățile cerești inundate de slava care vine de la tronul lui Dumnezeu. – Youth’s Instructor, 4 decembrie 1902

Comentariile sunt închise

Credință neșovăielnică 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.