El va face pustia lui ca un rai și pământul lui uscat, ca o grădină a Domnului. Bucuria și veselia vor fi în mijlocul lui, mulțumiri și cântări de laudă. (Isaia 51:3)
Cântările de laudă alcătuiesc atmosfera cerului, iar când cerul vine în atingere cu pământul, este muzică și cântec – „mulțumiri și cântări de laudă”.
Deasupra pământului nou creat, așa cum se prezenta el frumos și imaculat spre bucuria lui Dumnezeu, „stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie”. La fel și inimile oamenilor, ca să rezoneze cu cerul, au răspuns la bunătatea lui Dumnezeu prin cântări de laudă. Multe dintre evenimentele istoriei omenești au fost legate de cântări sacre.
Istoria cântărilor din Biblie este plină de învățături cu privire la folosirea și beneficiile muzicii și ale cântatului. Muzica este adesea pervertită pentru a servi scopurilor celui rău și, în felul acesta, devine unul dintre cele mai ademenitoare mijloace de ispitire. Însă, folosită corespunzător, aceasta este un dar prețios de la Dumnezeu, ce are menirea de a înălța gândurile spre subiecte mărețe și nobile, de a inspira și înălța sufletul. Așa cum copiii lui Israel, călătorind prin pustie, își înveseleau viața prin intonarea unor cântări sacre, la fel și azi Dumnezeu îi îndeamnă pe copiii Săi să se bucure pe calea lor de peregrini către ceruri. Sunt puține mijloace mai eficiente pentru fixarea Cuvântului Său în memorie ca repetarea lor prin cântare. Asemenea cântări au o putere minunată. Au puterea de a supune firea aspră și necizelată, puterea de a înviora mintea și de a trezi împreuna-simțire, de a încuraja armonia în acțiune și de a alunga tristețea și gândurile negative, care distrug curajul și slăbesc puterile.
Muzica reprezintă unul dintre cele mai eficiente mijloace de impresionare a inimii cu adevărul spiritual. Cât de adesea, sufletului apăsat și cufundat în disperare, îi revin în memorie unele cuvinte ale lui Dumnezeu – vreun refren al unui cântec din copilărie de mult uitat –, iar ispitele își pierd puterea și astfel curajul și voioșia sunt transmise și altor suflete!
Să se audă cântece în cămin, cântece frumoase și curate, și mai puține cuvinte de critică, să fie mai multă voioșie, speranță și bucurie. Să fie cântece în școli, iar elevii vor fi mai aproape de Dumnezeu, de profesorii lor și unii de alții.
Ca parte a serviciului religios, cântarea constituie un act de închinare la fel ca și rugăciunea. – Youth’s Instructor, 29 martie 1904
