Generozitate și dragoste pentru lucrarea lui Dumnezeu

    Nimeni, fie bărbat, fie femeie, să nu mai aducă daruri pentru sfântul locaș. Au oprit astfel pe popor să mai aducă daruri. (Exodul 36:6)

    În sistemul iudaic, poporului i se cerea să dea dovadă de un spirit de generozitate, atât pentru susținerea cauzei lui Dumnezei, cât și pentru împlinirea nevoilor celor săraci. La culegerea roadelor câmpului, cât și ale viei, cele dintâi roade ale câmpului – din porumb, must și ulei – trebuiau aduse ca o jertfă Domnului. Spicele rămase pe urma seceratului erau rezervate celor săraci. Cele dintâi roade ale lânii, atunci când erau tunse oile, ale boabelor, când grâul era treierat, trebuiau să fie aduse Domnului; și porunca era ca la sărbători să fie invitați și cei săraci, văduvele, orfanii și cei străini. La încheiere de an, fiecăruia i se cerea să adeverească, printr-un jurământ solemn, că s-a conformat poruncii lui Dumnezeu.

    Dumnezeu a dat aceste rânduieli pentru a imprima în mintea oamenilor faptul că El trebuie să ocupe cel dintâi loc în toate lucrurile. Prin acest sistem de binefacere li se reamintea că Stăpânul lor îndurător era adevăratul proprietar al câmpurilor lor, al turmelor lor, al cirezilor lor, că Dumnezeul cerurilor era Cel ce le trimitea soare și ploaie la vremea de semănat și de cules și că tot ce posedau ei aparținea creației Lui. Totul aparținea Domnului, iar El a făcut din ei ispravnicii Săi.

    Generozitatea evreilor la construirea cortului întâlnirii a dovedit un spirit de dărnicie care nu a mai fost egalat de poporul lui Dumnezeu în nicio ocazie ulterioară. Evreii tocmai fuseseră eliberați din lunga lor robie din Egipt și pribegeau prin pustie; și, abia ce scăpaseră de oștirile egiptene care îi urmăriseră atunci când au plecat în fuga mare, când cuvântul Domnului a venit la Moise: „Vorbește copiilor lui Israel să-mi aducă un dar: fiecare să aducă drept prinos ce-l lasă inima.”

    Toți au dat cu mână largă, nu o anumită cantitate din prinosul lor, ci o mare parte din ceea ce dețineau atunci. Au dăruit Domnului cu bucurie și din toată inima. Prin fapta lor, ei L-au onorat. Nu erau toate ale Lui? Nu de la El aveau totul? Dacă le-ar fi cerut înapoi, nu era de datoria lor să dea înapoi ce au primit? Nu a fost nevoie de insistențe. Poporul a adus chiar mai mult decât era nevoie; și li s-a spus să se oprească, căci deja se strânsese mai mult decât era necesar. – Review and Herald, 17 octombrie 1882

    Ellen White
    Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gândurile bune, aspiraţiile nobile, percepţia clară a adevărului şi planuri de acţiune măreţe. Cei care îşi leagă astfel sufletul de Dumnezeu, sunt recunoscuţi de El ca fii şi fiice ale Sale. Ei se ridică mereu mai sus şi tot mai sus, dobândind o perspectivă clară asupra lui Dumnezeu şi asupra veşniciei, până când Domnul face din ei canale de lumină şi de înţelepciune pentru lume.

    Din aceeași categorie

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Ajutor, mă pierd!

    Doamne, dă-le discernământ copiilor noștri și putere pentru biruință! PROVOCARE: Roagă-te astăzi ca Dumnezeu să îți dea puterea de a evita să privești sau să te gândești la lucruri imorale sau care îți pot sugera gânduri imorale!

    Tăria capului limpede

    Vezi ce te supără la cei mai tineri! Cu siguranță, vei putea găsi o rezolvare dacă vei gândi curat și limpede. PROVOCARE: Arată-i simpatie unui tânăr care a făcut alegeri greșite! Ajută-l să înțeleagă că, deși nu ești de acord cu ce a făcut, îl iubești și ești gata să îl ajuți cu ce poți!

    O singură variantă

    Când te vei ruga, pune în balanță moștenirea pregătită de tine pentru cei din generația tânără! PROVOCARE: Ia-ți un angajament în fața Cerului că nu vei lăsa să treacă nicio zi fără să le vorbești celor tineri despre Calea lui Dumnezeu!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...