Cine crede în Fiul are viața veșnică. (Ioan 3:36)
Cei care sunt cu adevărat copiii lui Dumnezeu Îi sunt credincioși Lui; ei nu fac parte dintre aceia care se îndoiesc și sunt veșnic nemulțumiți… În toate veacurile și în fiecare națiune, cei care cred că Domnul Isus poate să-i salveze, și îi va salva personal din păcat, sunt cei aleși și puși deoparte pentru Dumnezeu; ei sunt comoara Sa specială. (…)
Domnul a deschis înțelegerii noastre adevăruri valoroase, prin Duhul Său cel Sfânt, și noi ar trebui să răspundem la aceasta prin fapte corespunzătoare de evlavie și devoțiune, în armonie cu privilegiile și avantajele speciale care ne-au fost acordate. Domnul așteaptă să-Și manifeste îndurarea față de poporul Său, să-i ofere o cunoaștere cât mai cuprinzătoare a caracterului Său de Tată, a bunătății, milei și dragostei Sale. El este doritor să le arate slava Sa, iar dacă merg înainte pe calea cunoașterii Domnului, ei vor ști că El are totul pregătit.
Cei ce sunt ai lui Dumnezeu nu se bizuie pe orice, ci pe temelia sfântă a adevărului Evangheliei. Ei trebuie să țină pasul cu Conducătorul lor, privind continuu la Domnul Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței lor, mergând înainte și în sus și neavând nimic de-a face cu lucrările nerodnice ale întunericului. (…)
Este privilegiul copiilor lui Dumnezeu să fie eliberați de sub stăpânirea poftelor firii și să-și păstreze caracterul deosebit, ceresc, care îi face să fie diferiți de cei care iubesc lumea. Ei sunt separați de lume în ce privește moralitatea lor, obiceiurile și practicile lor. Cine sunt copiii lui Dumnezeu? Ei sunt membri ai familiei regale, o națiune de neam regesc, un popor deosebit, care aduce laude Aceluia care i-a scos din întuneric la lumina Sa minunată. (…)
Cei cărora li s-au încredințat comorile adevărului, oare nu vor aprecia ei avantajele deosebite ale luminii pe care o au și privilegiul de a fi fost răscumpărați prin sacrificiul Fiului lui Dumnezeu pe crucea de pe calvar? Noi vom fi judecați după lumina care ne-a fost dată și nu putem găsi nicio scuză pentru a ne abandona calea. Calea, adevărul și viața ne-au fost puse înainte. (…)
Trebuie să ne așezăm voința în armonie cu voința Domnului și să luăm cu fermitate decizia ca, prin harul Său, să fim liberi de păcat. – Review and Herald, 1 august 1893
