Curcubeul Meu, pe care l-am așezat în nori, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine și pământ… apele nu se vor mai face un potop ca să nimicească orice făptură. (Geneza 9:13-15)
Cu câtva timp în urmă am fost binecuvântați cu unul dintre cele mai minunate curcubeie pe care le-am văzut vreodată. Am vizitat adesea galerii de artă și am admirat măiestria artiștilor în picturi ce reprezentau curcubeul făgăduinței lui Dumnezeu. (…)
Când privim la curcubeul real, pecetea și semnul făgăduinței lui Dumnezeu față de noi că furtuna mâniei Sale nu va mai devasta lumea noastră prin apele unui potop, noi putem vedea ceea ce ochiul obișnuit nu poate vedea în această priveliște încântătoare. Și îngerii se bucură când privesc uimiți acest semn al iubirii lui Dumnezeu față de noi. Și Răscumpărătorul lumii privește asupra acestuia, căci prin intervenția Sa apare acest curcubeu pe cer, ca semn sau legământ al făgăduinței Sale față de noi. Dumnezeu Însuși privește la curcubeul din nori și Își aduce aminte de legământul cel veșnic dintre El și noi. (…)
După ce manifestarea înfricoșătoare a puterii răzbunătoare a lui Dumnezeu prin distrugerea lumii din vechime a trecut, El a știut că cei care au fost salvați de la nimicire totală urmau să se înfricoșeze atunci când vedeau nori adunându-se pe cer, tunetele bubuind și fulgerele străbătând cerul, și că zgomotul furtunii și revărsarea apelor din ceruri aveau să stârnească teroare în inimile lor, de frica unui alt potop. (…)
Familia lui Noe a privit cu admirație și respect sfânt, amestecat cu bucurie, semnul îndurării lui Dumnezeu care brăzda cerul. Curcubeul reprezintă iubirea lui Hristos care înconjoară pământul și atinge cerurile cele mai de sus, legând omenirea cu Dumnezeu și pământul cu cerul.
Când urmărim această priveliște frumoasă, putem să ne bucurăm în Domnul, având asigurarea că El Însuși privește la acest semn al legământului Său și că, atunci când privește, Își aduce aminte de copiii Săi de pe pământ pentru care l-a întocmit. Durerile lor, primejdiile și încercările lor nu Îi sunt necunoscute. Ne putem bucura în speranța că asupra noastră este curcubeul legământului lui Dumnezeu. El nu-i va uita niciodată pe copiii Săi, care sunt continuu în atenția Sa. Cât de dificil este pentru mintea ființelor omenești finite să primească dragostea și duioșia lui Dumnezeu și gestul Său fără seamăn atunci când ne-a spus: „Voi privi la curcubeul din nori și Îmi voi aduce aminte de tine.” – Review and Herald, 26 februarie 1880
