Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt: Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona. (Matei 6:24)
Satana vine și astăzi cu aceleași ispite cu care a venit înaintea lui Adam și înaintea lui Isus, al doilea Adam, Cel care a biruit și a făcut posibil ca și noi să biruim. Prin puterea lui Hristos unită cu eforturile noastre vom putea ieși biruitori.
Întreg cerul privește cu interes să vadă cum folosim noi talanții pe care ni i-a încredințat Dumnezeu. Dacă investim în comoara din ceruri, vom folosi bunurile date nouă de Dumnezeu pentru înaintarea cauzei Sale, pentru salvarea de suflete, pentru binecuvântarea omenirii, iar tot ceea ce este folosit în acest fel este pus de Domnul în contul nostru din banca ce nu falimentează niciodată. Când inima Îl iubește pe Dumnezeu, averile nu constituie un obstacol în luptă pentru creștin, deoarece slujitorii consacrați ai Domnului Isus știu să facă cele mai bune investiții și își vor folosi bogățiile pentru binecuvântarea copiilor lui Dumnezeu.
Folosirea constantă a capacităților noastre pentru a aduna bogății pe pământ ne leagă de pământ. Noi devenim sclavi ai lui Mamona. Când bogățiile sporesc, inima idolatră Îl uită pe Dumnezeu, ajunge să se încreadă în sine și să fie mulțumită de sine. Responsabilitățile religioase sunt neglijate. În fața restricțiilor se dă pe față nerăbdare și devenim aroganți. Lumea se interpune între suflet și cer. Ochii noștri ajung orbiți de „dumnezeul acestui veac”, astfel că noi nu mai putem discerne sau aprecia valoarea lucrurilor veșnice. (…)
Motive și mijloace mai puternice decât acestea nu ar putea fi puse niciodată în mișcare – bucuria cerului, răsplata bogată pentru facerea de bine, compania îngerilor, comuniunea cu Dumnezeu și cu Fiul Său și iubirea lor, perspectivele de dezvoltare a tuturor capacităților noastre de-a lungul veacurilor veșniciei; căci lucruri care „…la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Nu sunt oare acestea stimulente și încurajări puternice care să ne determine să-I oferim o slujire din toată inima Creatorului și Răscumpărătorului nostru?
Să nu ținem noi seama de marea îndurare a lui Dumnezeu? Să ne așezăm într-o relație potrivită cu El, care ne-a iubit cu o dragoste uimitoare, și să ne folosim de marele privilegiu de a deveni instrumente în mâinile Sale, ca să putem coopera cu îngerii Săi slujitori și să fim împreună-lucrători cu Dumnezeu și cu Domnul Hristos. – Bible Echo (Australia), 15 februarie 1889
