Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. (2 Timotei 3:5)
Felul cum a tratat Mântuitorul lumii smochinul fără roade (Matei 21:19-21) arată cum vor fi tratați toți aceia care au doar o formă de evlavie. Acest smochin îi reprezintă pe iudei, care au refuzat să răspundă iubirii Domnului Hristos. În ciuda tuturor privilegiilor și ocaziilor pe care le-au avut, ei nu au produs decât spini și mărăcini – niciun fel de roade pentru slava lui Dumnezeu. Acest smochin amăgitor constituia o parabolă vie despre casa lui Israel – o lecție cât se poate de impresionantă. Este, de asemenea, o lecție pentru cei ce pretind a fi urmași ai lui Hristos din toate veacurile. Străbătând timpul, ea se adresează într-un limbaj care nu dă greș tuturor formaliștilor, celor care se laudă că sunt evlavioși, care se arată cu mari pretenții în fața lumii, dar care sunt cu totul lipsiți de acea vlavie vitală pe care numai Dumnezeu o recunoaște ca roadă. (…)
Ca și smochinul neroditor, mulți își etalează cu fală ramurile acoperite doar de frunze înaintea Domnului, cu pretenția că ei sunt poporul Său păzitor al poruncilor, în timp ce Dumnezeu, care cercetează inima, îi găsește lipsiți de roade.
Aflăm din raportul sacru că acest pom, în care nu atârnă niciun fel de rod, era împodobit cu frunziș verde. Remarcați cuvintele: „Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.” Soarta smochinului fără roade se aplică la aceia care manifestă în viața lor tendințele firești ale inimii nerenăscute și a căror credință este contrazisă de viața lor de zi de zi. Ei nu reprezintă în fața lumii caracterul Domnului Hristos, deoarece nu Îl au pe Domnul Hristos în viața lor.
Mântuitorul nostru nu a întors niciodată spatele celor care se pocăiesc cu adevărat, oricât de mare ar fi fost vinovăția lor. Însă El urăște orice fel de ipocrizie și fanfaronadă. (…)
Cei ce aveți doar pretenții, dar nu aveți roade, cu adevărat tristă este soarta voastră; căci cel ce recunoaște pe față că este păcătos se află într-o poziție mai favorabilă în ochii lui Dumnezeu. Distrugerea prin blestemul lui Dumnezeu este asupra acelei clase de oameni care își ascund diformitățile de caracter sub o formă de evlavie. Ioan, acela care mustra cu îndrăzneală și fără teamă păcatul, cel care a pregătit calea Domnului Hristos pentru prima Sa venire, a spus aceste cuvinte mulțimii care se îngrămădea să-l asculte: „De aceea, orice pom care nu face rod bun va fi tăiat și aruncat în foc.” – Review and Herald, 11 ianuarie 1881
