Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta! (Ioan 7:46)
Cei educați erau fermecați de învățăturile Domnului Hristos, iar cei needucați aveau întotdeauna de învățat, căci El apela la înțelegerea lor. Ilustrațiile Sale erau luate din lucrurile obișnuite ale vieții și, deși erau simple, ele dețineau semnificații profunde, minunate. Păsările cerului, crinii de pe câmp, sămânța, păstorul și oile sale – prin toate acestea Domnul Hristos ilustra adevărul nemuritor; iar după aceea, ori de câte ori ascultătorii Săi aveau ocazia să vadă aceste lucruri în natură, ei își aduceau aminte de cuvintele Sale. Ilustrațiile Domnului Hristos repetau continuu lecțiile Sale.
Hristos a folosit întotdeauna cel mai simplu limbaj, dar cu toate acestea cuvintele Sale erau primite de cei ce gândeau profund și nu aveau prejudecăți, căci acestea erau cuvinte care le puneau la încercare înțelepciunea. Lucrurile spirituale trebuie prezentate întotdeauna într-un limbaj simplu, chiar dacă sunt adresate oamenilor învățați, căci de obicei aceștia sunt ignoranți cu privire la lucrurile spirituale. Limbajul simplu este cel mai elocvent. Cuvintele lui Hristos, atât de mângâietoare și încurajatoare pentru cei ce le ascultau, sunt și pentru noi astăzi. Așa cum păstorul cel bun își cunoaște oile și le poartă de grijă, la fel și Domnul Hristos le poartă de grijă copiilor Săi. Domnul Hristos Își cunoaște fiecare oaie, iar cei în suferință și neajutorați constituie obiectul atenției Sale speciale. (…)
Domnul Hristos nu a intenționat ca aceste cuvinte ale Sale să se întoarcă la El lipsite de putere. El Însuși nu a scris nimic; însă Duhul Sfânt a adus aminte ucenicilor Săi toate cuvintele și faptele Sale, astfel ca acestea să poată fi înregistrate spre folosul nostru. Învățătura Domnului Hristos era dată cu cea mai mare claritate. Toți trebuiau să o înțeleagă. Însă cărturarii și fariseii interpretau greșit și aplicau greșit cuvintele Sale. Acele rostiri, care erau pâinea vieții pentru sufletele înfometate, erau numai amărăciune pentru conducătorii iudei. (…)
În Predica Sa de pe Munte, Domnul Hristos a vorbit știind bine că fariseii și cărturarii credeau în Vechiul Testament. Ei se aflau printre cei prezenți în acea mulțime, iar ucenicii erau foarte aproape de iubitul lor Învățător. Acolo a fost locul unde Domnul Hristos a afirmat: „Dacă neprihănirea voastră nu întrece neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.” Prin aceste cuvinte, El le-a condamnat formalismul și fățărnicia. Și, deși acestea se aplicau direct celor care se aflau în fața Sa, aceste cuvinte se aplică și celor din aceste vremuri, care nu fac voia lui Dumnezeu. Ele sunt de mare răsunet și, de-a lungul veacurilor, au străbătut până la noi. – Review and Herald, 18 mai 1897
