De câte ori să iert?

Isus i-a zis: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.” (Matei 18:22; citiți și v. 15-35)

Atunci Petru s-a apropiat de El și I-a zis: «Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?» Isus i-a zis: «Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.»”

„De aceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala și i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui și tot ce avea, și să plătească datoria. Robul s-a aruncat la pământ și a zis: «Doamne, mai îngăduie-mă și-ți voi plăti tot.» Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria. Robul acela, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el și-l strângea de gât, zicând: «Plătește-mi tot ce-mi ești dator!» Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga și zicea: «Mai îngăduie-mă și-ți voi plăti.» Dar el n-a vrut.”

Această parabolă are ca scop să ne arate spiritul de amabilitate și compasiune pe care trebuie să-l manifestăm față de semenii noștri. Iertarea oferită de acest împărat simbolizează iertarea care este supranaturală – iertarea divină a tuturor păcatelor. Domnul Hristos este reprezentat de către împărat, care, plin de compasiune, a iertat datoria robului său. (…)

Când datornicul a cerut o amânare, promițând: „Doamne, mai îngăduie-mă și-ți voi plăti tot”, sentința a fost revocată, întreaga datorie a fost anulată, iar robul a avut curând ocazia de a proceda la fel ca stăpânul lui, care îl iertase. Însă cel care fusese tratat cu atâta milă s-a purtat cu totul altfel față de tovarășul lui. (…)

Lecția pe care să o învățăm este că noi trebuie să avem un spirit iertător autentic, asemenea celui al Domnului Hristos, care i-a iertat pe păcătoși, care în niciun caz nu și-ar fi putut plăti imensa lor datorie. Trebuie să nu uităm niciodată că Domnul Hristos a plătit un preț infinit pentru ființele omenești păcătoase și noi trebuie să le tratăm ca pe ființe răscumpărate de Hristos – Review and Herald, 3 ianuarie 1899

Ellen White
Ellen White
Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gândurile bune, aspiraţiile nobile, percepţia clară a adevărului şi planuri de acţiune măreţe. Cei care îşi leagă astfel sufletul de Dumnezeu, sunt recunoscuţi de El ca fii şi fiice ale Sale. Ei se ridică mereu mai sus şi tot mai sus, dobândind o perspectivă clară asupra lui Dumnezeu şi asupra veşniciei, până când Domnul face din ei canale de lumină şi de înţelepciune pentru lume.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video