Isus i-a zis: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.” (Matei 18:22; citiți și v. 15-35)
Atunci Petru s-a apropiat de El și I-a zis: «Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?» Isus i-a zis: «Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.»”
„De aceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala și i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui și tot ce avea, și să plătească datoria. Robul s-a aruncat la pământ și a zis: «Doamne, mai îngăduie-mă și-ți voi plăti tot.» Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria. Robul acela, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el și-l strângea de gât, zicând: «Plătește-mi tot ce-mi ești dator!» Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga și zicea: «Mai îngăduie-mă și-ți voi plăti.» Dar el n-a vrut.”
Această parabolă are ca scop să ne arate spiritul de amabilitate și compasiune pe care trebuie să-l manifestăm față de semenii noștri. Iertarea oferită de acest împărat simbolizează iertarea care este supranaturală – iertarea divină a tuturor păcatelor. Domnul Hristos este reprezentat de către împărat, care, plin de compasiune, a iertat datoria robului său. (…)
Când datornicul a cerut o amânare, promițând: „Doamne, mai îngăduie-mă și-ți voi plăti tot”, sentința a fost revocată, întreaga datorie a fost anulată, iar robul a avut curând ocazia de a proceda la fel ca stăpânul lui, care îl iertase. Însă cel care fusese tratat cu atâta milă s-a purtat cu totul altfel față de tovarășul lui. (…)
Lecția pe care să o învățăm este că noi trebuie să avem un spirit iertător autentic, asemenea celui al Domnului Hristos, care i-a iertat pe păcătoși, care în niciun caz nu și-ar fi putut plăti imensa lor datorie. Trebuie să nu uităm niciodată că Domnul Hristos a plătit un preț infinit pentru ființele omenești păcătoase și noi trebuie să le tratăm ca pe ființe răscumpărate de Hristos – Review and Herald, 3 ianuarie 1899
