Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții și a zărit acolo pe un om care era îmbrăcat în haina de nuntă. (Matei 22:11; citiți și v. 1-14)
Cu ajutorul Duhului Sfânt, bărbații și femeile se pot desprinde de cele comune ca să trăiască o viață curată și sfântă. Cei care susțin că sunt credincioși, dar nu sunt, se așază într-o poziție împotriva adevărului. Ei nu arată, prin cuvânt și purtare, puterea transformatoare care însoțește adevărul. Cum ar putea oare Domnul să-Și găsească plăcerea în aceia care nu fac niciun efort pentru a se ridica la un standard înalt? Nu susțin ei că au primit un adevăr mare și nobil?
Dumnezeu nu le cere oamenilor să renunțe la ceva care este de folos pentru sănătatea sufletului sau a trupului, ci El le cere să renunțe la viciile degradante, care le slăbesc puterile și care, dacă sunt practicate, îi vor exclude din ceruri. El lasă loc pentru orice plăcere de care se pot bucura fără păreri de rău sau fără mustrări de conștiință. El le cere, pentru binele lor prezent și veșnic, să cultive acele virtuți care aduc sănătate trupului și tărie sufletului. Ca ființe omenești și în calitate de creștini, avem nevoie, pentru a fi fericiți, de gânduri curate și de obiceiuri corecte. Orice lucru care are un caracter degradant trebuie biruit dacă dorim să-L vedem pe Rege în toată frumusețea Sa. (…)
Domnul poate și vrea să-i ajute pe toți cei care caută ajutorul Său din dorința de a deveni curați și sfinți. Au fost făcute eforturi serioase pentru a învinge înclinațiile naturale către rău, de a învinge obiceiurile și practicile care făceau parte din viața de dinaintea acceptării adevărului? Sunt cei ce susțin a crede adevărul la fel de neglijenți în viața de zi cu zi din cămin, neasemănându-se cu Domnul, așa cum erau înainte de a-L primi pe Hristos? Dacă da, ei nu-I aduc laude Aceluia care i-a chemat afară din întuneric. Ei nu s-au îmbrăcat cu neprihănirea Domnului Hristos. (…)
Străduiți-vă să faceți progrese vădite. Curățiți-vă de orice „întinăciune a cărnii și a duhului”, ducându-vă până la capăt sfințenia cu frică de Domnul. Fiți curați și ordonați în îmbrăcăminte, și buni și amabili în purtarea voastră. Fiți curați și distinși, căci cerul este însăși esența curăției și a rafinamentului. Așa cum Dumnezeu este curat și sfânt în sfera Sa de influență, la fel și noi trebuie să fim în sfera noastră de influență.
Citiți cu atenție parabola hainei de nuntă și faceți o aplicație personală a lecțiilor pe care le transmite. Cei care își mărturisesc credința, dar rămân neschimbați în obiceiurile și practicile lor sunt reprezentați… prin omul care a venit la ospăț fără haina de nuntă. – Review and Herald, 26 februarie 1901
