Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse și iată că erau foarte bune. (Geneza 1:31)
Ascultă versiunea audio aici.
Adam și Eva au ieșit din mâna Creatorului lor desăvârșiți din punct de vedere fizic, mental și spiritual. Dumnezeu a sădit pentru ei o grădină și i-a înconjurat cu tot ce putea fi mai plăcut și atrăgător pentru ochi și tot ce aveau nevoie pentru împlinirea necesităților lor fizice. Această pereche sfântă avea în jurul ei o lume de o frumusețe și o slavă fără seamăn. Un Creator atât de generos le-a dat toate dovezile privind bunătatea și dragostea Sa, punându-le la dispoziție fructe, legume și cereale și făcând ca din pământ să crească tot felul de pomi, plăcuți la vedere și folositori.
Perechea sfântă privea natura ca pe o priveliște de o frumusețe neîntrecută. Pământul maroniu era îmbrăcat cu un covor de un verde viu, presărat cu o varietate fără număr de flori care se răspândeau și creșteau continuu. Arbuști, flori și viță cățărătoare le desfătau simțurile cu frumusețea și mireasma lor. Multele soiuri de arbori falnici erau încărcate cu fructe de tot felul, cu arome delicioase adaptate pentru a fi pe plac gustului și a satisface nevoile celor doi fericiți, Adam și Eva. Așa era căminul din Eden pe care Dumnezeu l-a oferit primilor noștri părinți, dându-le dovezi clare privind marea Sa iubire și grijă față de ei.
Adam a fost încoronat ca rege în Eden. Lui i s-a dat stăpânire asupra oricărei ființe create de Dumnezeu. Dumnezeu i-a binecuvântat pe Adam și pe Eva cu inteligență, capacitate cu care animalele nu au fost înzestrate. El l-a făcut pe Adam stăpânul de drept asupra tuturor lucrărilor mâinilor Sale. Ființele omenești făcute după chipul divin pot contempla și aprecia lucrările minunate ale lui Dumnezeu în natură. (…)
Farmecul natural care îi înconjura reflecta ca o oglindă înțelepciunea, perfecțiunea și iubirea Tatălui lor ceresc. Iar cântările lor de laudă și adorare se înălțau cu duioșie și reverență către ceruri, armonizându-se cu cântările îngerilor din ceruri și cu ale păsărelelor vesele care își înălțau cântul fără nicio grijă. Nu exista boală, slăbiciune sau moarte nicăieri. Viață și numai viață exista oriunde se oprea privirea. Însăși atmosfera era impregnată cu viață. Era viață în fiecare frunză, în fiecare floare și în fiecare pom. – Review and Herald, 24 februarie 1874
