Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncați din el și să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.” (Geneza 3:3)
Ascultă versiunea audio aici.
Eva s-a îndepărtat de soțul ei, privind lucrurile frumoase ale creației lui Dumnezeu, desfătându-și simțurile cu culorile și miresmele florilor și cu frumusețea pomilor și a arbuștilor. Ea se gândea la restricțiile pe care Dumnezeu le pusese asupra lor cu privire la pomul cunoștinței. Era încântată de toate frumusețile și darurile oferite lor de Dumnezeu pentru satisfacerea tuturor nevoilor lor. Toate acestea, își spunea ea, ne-au fost date de Dumnezeu ca să ne bucurăm de ele. (…)
Eva se plimba pe lângă pomul oprit și era curioasă în ce fel putea fi moartea tăinuită în fructul acestui pom frumos. A fost surprinsă că întrebările pe care și le pusese au fost preluate și repetate de o voce stranie: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat să nu mâncați din orice pom din grădină?” Eva nu fusese conștientă că își făcuse cunoscute gândurile discutând cu sine însăși cu voce tare, de aceea a fost foarte uimită să-și audă întrebările repetate de un șarpe. Ea credea cu adevărat că șarpele îi cunoștea gândurile și că el trebuie să fie foarte înțelept.
Ea i-a răspuns: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: «Să nu mâncați din el și nici să nu vă atingeți de el ca să nu muriți.» Atunci șarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri, dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.”
Eva exagerase cuvintele poruncii lui Dumnezeu. El le spusese lui Adam și Evei: „Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.” În discuția cu șarpele, Eva a adăugat și propoziția „nici să nu vă atingeți de el ca să nu muriți”… Această afirmație a Evei i-a conferit șarpelui avantaj, el a cules fructul, l-a pus în mâna Evei și a folosit propriile ei cuvinte: „El a spus: «dacă îl veți atinge, veți muri». Vezi că nu ai pățit nimic dacă ai atins fructul, n-o să pățești nimic nici dacă o să mănânci din el.” Ea a mâncat din fruct și nu a simțit nicio vătămare pe moment. Apoi a dat și bărbatului ei să mănânce.
Adam și Eva ar fi trebuit să fie pe deplin mulțumiți cu cunoașterea lui Dumnezeu din lucrările create de El și din instrucțiunile pe care le primeau de la îngerii cei sfinți. Era spre fericirea lor să nu ajungă să cunoască păcatul. – Review and Herald, 24 februarie 1874
